Lacurile Plitvice sau cel mai frumos loc natural pe care l-am văzut

Nu ştiu de ce, dar întotdeauna mi-a fost greu să scriu despre locurile care mi-au plăcut mult. Cred că îmi e teamă de faptul că nu pot reda în cuvinte, astfel încât să se înţeleagă clar, cât de mult mi-a plăcut acolo, cât de frumoase sunt şi e că e musai să mergeţi să le vedeţi!

Ei bine, unul dintre acele locuri este Parcul Naţional Plitvice din Croaţia, despre care pot spune cu uşurinţă că are cele mai frumoase peisaje naturale pe care l-am văzut până acum: o serie de lacuri de diferite dimensiuni şi culori, situate la diferite altitudini, care se varsă dintr-unul într-altul prin sute de cascade, una mai interesantă ca alta.

Pentru început, vă las să vizionaţi filmuleţul pentru a vă face o idee despre ce vorbesc, iar apoi vă invit să mergem la pas prin frumosul paradis natural!

Parcul Naţional Plitvice se află la aproximativ 130 km de Zagreb, aproape de graniţa cu Bosnia şi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 300 km pătraţi. Este faimos pentru cele 16 lacuri carstice şi pentru sutele de cascade care le separă.

Drumul este foarte bine semnalizat şi există două parcări mari, în pădure. Preţul pentru o maşină este de 1 euro/oră, iar un bilet de intrare costă aproximativ 23 euro, pe timp de vară. Parcul este foarte bine organizat cu indicatoare şi trasee deja stabilite, pe care trebuie să le urmaţi. Noi am ales traseul H, care include tot şi pentru care aveţi nevoie de câteva ore bune pentru a-l străbate. In bilet sunt incluse şi două drumuri cu un mini-bus (care scurtează distanţele dintre casa de bilete şi punctele de pornire) şi unul cu vaporaşul.

Am început traseul pe la ora 12 şi l-am terminat spre seară. Nu ne-am grăbit, am vrut să admirăm cât mai mult peisajul, să facem poze şi am luat pauze ori de câte ori era nevoie, pe băncuţele special amenajate. Plitvice este foarte vizitat pe parcursul verii, aşa că trebuie să vă aşteptaţi la puţină aglomeraţie, mai ales în punctele cu privelişti spectaculoase, însă n-a fost nimic de speriat şi chiar am avut momente în care eram singuri pe potecă.

Am pornit de la lacul situat la cea mai înaltă altitudine şi am coborât urmând cursul apei, admirând frumoasele cascade care prindeau diferite forme şi care uneori scoteau sunete impresionante. Eu am fost fascinată de culoarea turcoaz a apei şi tare mi-e teamă că n-am reuşit să o surprind întocmai în fotografii.

Parcul Plitvice este un paradis natural, care m-a uluit pe tot parcusul orelor petrecute acolo. A fost păstrat cadrul iniţial şi s-a intervenit foarte puţin asupra frumuseţii naturii: copacii bătrâni au fost lăsaţi în apă, exact asa cum au căzut, lacurile sunt pline de peşti de diferite forme şi culori, iar prin tufe zboară libelule albastre. Traseul pentru turişti este foarte bine întreţinut, n-am văzut nici măcar o scândură lipsă din podeţul amenajat şi nici ambalaje sau alte obiecte aruncate.

În încheiere vă spun un singur lucru: TREBUIE să vizitaţi acest loc, un mic colţ de rai!

P.S. Caută cazare la Plitvice:

Articole despre Croaţia:

• Dubrovnik
• Zagreb
• Lacurile Plitvice
• Peninsula Istria #1 : Pula şi Medulin
• Peninsula Istria #1 : Parcul Naţional Brjuni şi Rovinj
• Insula Krk