Dubrovnik

Fiind încă în Budva (Muntenegru), am ales să facem o excursie pentru a vizita vestitul oraș Dubrovnik de pe țărmul dalmatic. Am plecat cu mașina personală și am străbătut aproximativ 200 km. Am ales să înconjurăm golful Kotor, deși puteam să trecem mai repede cu bac-ul, pentru a vedea, din mers, frumusețea peisajelor oferite de acesta.

Dubrovnik-ul se vede de sus, de pe coastă, iar priveliștea este copleșitoare: apa de un albastru perfect, mici insulițe înșirate ici și colo și cetatea impunătoare!

Știam din start că trebuie să ne așteptăm la prețuri mari așa că preturile parcărilor nu ne-au uimit deloc. Noi am lăsat mașina destul de departe de centru vechi, așa că la final a trebuit să plătim aproximativ 12 euro pentru 3 ore. Am avut de coborât (și mai apoi urcat) muuulte trepte, însă atmosfera orașului și florile care atârnau pe ziduri ne-au făcut drumul mai ușor.

Cetatea se separă de restul localității prin pod și ziduri impunătoare. Are o singură intrare, așa că nu o puteți rata!

Înăuntru, o mare de turiști din toate colțurile lumii! Spre deosebire de localitățile din Muntenegru, unde predominau oaspeții din Rusia, aici am auzit vorbindu-se mult engleză (britanică) și franceză. Asta mi-a plăcut la nebunie, toți erau veseli și dornici de a descoperi fiecare bucățică de Dubrovnik!

În cetate se găsesc de toate: magazine de suveniruri, restaurante, înghețată, catedrală, muzee, magazine de bijuterii și haine, terase, piață…Există și străzi largi, frumoase datorită pietrei de culoare deschisă, înguste și cu trepte, cu tuneluri, toate acestea făcând plimbarea prin Dubrovnik o adevărată plăcere!

Cetatea se află pe mai multe etaje și te poți plimba pe acolo ore în șir, pentru că este mare! De asemenea, zidul exterior poate fi vizitat, contra unei taxe de 10 euro.

Noi am descoperit și ieșirea către port, de unde am putut înconjura puțin zidurile cetății și am privit marea care ajungea până la pereții acesteia. Din port am zărit și un funicular care urca până la cel mai apropiat deal, de unde sunt convinsă că peisajul trebuie să fie absolut superb.

Soarele de iulie ne-a cam venit de hac și nu prea aveam unde să ne adăpostim. Așa că am luat o înghețată pentru a ne răcori puțin. Cel care ne-a servit-o ne-a făcut să zâmbim rostind câteva cuvinte în limba română. A fost un sentiment plăcut să auzim limba noastră printre miile de turiști englezi, francezi sau americani. Iar înghețata a fost delicioasă!

După trei ore de cutreierat străduțele Dubrovnik-ului în plin soare, ne-am hotărât că ar fi cazul să îi spunem la revedere, nu înainte de a mai surprinde câteva fotografii în drumul spre parcare.