M-am gândit să adun în acest articol câteva din întâmplările mai amuzante sau mai puțin plăcute de care am avut parte în vacanța din Asia (Bali, Jakarta, Langkawi și Kuala Lumpur). Nu vreau să vă sperii sau să vă inspir teamă, sunt lucruri care se pot întâmpla oriunde, însă sunt și câteva specifice locurilor. În plus, de ele ne vom aminti și ne vom amuza peste câțiva ani, așa că..de ce să nu le împărtășesc cu voi?

M-a mușcat o maimuță de cap

În Bali, în Monkey Forest, maimuțele sunt foarte obișnuite cu prezența oamenilor, le place să li se ofere mâncare sau să..fure din buzunare sau genți.

În cazul meu, se pare că erau atrase de părul roșu și creț. Multe au venit, mi s-au urcat în cap, însă una singură a fost mai obraznică: din fugă s-a oprit pe umerii mei, m-a tras de păr cu ambele mâini și m-a mușcat de cap! Până să-mi dau seama ce se întâmplase, a fugit. Nu m-a durut, ba chiar m-a amuzat mult momentul, pur și simplu nu-mi venea să cred că a făcut asta.

ubud-monkey-forest

peripetii din asia

Cu valurile nu-i de glumă!

Trecem la lucruri mai serioase și aici aș vrea să trag un semnal de alarmă: aveți grijă cu valurile! În Bali, în majoritatea zonelor, marea nu e chiar cea mai bună pentru înotat și bălăceală, ci e mai degrabă potrivită pentru cei cărora le place surf-ul. Valurile sunt mari, de aproximativ un metru și extrem de puternice.

kuta-beach-bali

Pe principiul eu știu să înot și oricum stau doar la mal, m-am aventurat în apă, înarmată fiind cu o boogie board. Nici n-am intrat bine, că m-am și trezit 20 m mai în larg, băgată la fund de fiecare val care venea. Ajutată de placă, reveneam de fiecare dată, însă îmi era imposibil să ”prind valul” și să mă îndrept către mal. După vreo 10 minute de încercări, văzând că n-am nicio șansă să reușesc singură, am zis că e cazul să cer ajutor. Noroc cu partenerul de călătorie, care e înotător profesionist și care încă nu adormise la plajă, altfel cred că pluteam și acum pe placa mea, undeva între Bali și Java.

Pe majoritatea plajelor din Bali nu există salvamari, iar locurile unde stau surferii  sunt foarte departe de mal, așa că dacă nu era el, probabil nimeni nu mi-ar fi văzut semnele prin care ceream ajutor. Stay safe, cu valurile nu-i de glumă!

Uneori, e greu cu engleza

În Jakarta, în dimineața plecării spre aeroport, am nimerit un șofer care nu prea înțelegea engleză și care nici nu era prea dornic să comunice cu noi. Întrebându-l, doar așa, pentru a face conversație, cam cât durează până ajungem, el a înțeles că ne cam grăbeam. A început să facă slalom printre mașini (am filmat aici). Am încercat să-i spun să încetinească, însă m-a ignorat complet. Abia prin limbajul semnelor am ajuns să ne înțelegem și a ridicat piciorul de pe accelerație.

Durianul, fructul interzis

Citisem de mult despre durian și abia așteptam să-l încerc, să văd cum e! L-am găsit prima dată în Langkawi, într-un magazin care vindea tot felul de fructe. Mi s-a părut destul de scump să cumpărăm unul întreg (în jur de 6$ kilogramul), așa că ne-am limitat la a cumpăra o bucată de vreo 3,4$ (erau deja tăiate și puse în caserolă). M-m îndreptat cu el spre casă pentru a plăti, iar discuția cu vânzătorul a fost cam așa:

–  Îți place?

–  Nu știu…

–  E prima dată?

–  Da..

–  Wait!

S-a dus în spate și a tăiau o bucățică din durian, dupăn care mi-a dat să încerc. Miroase îngrozitor fructul ăsta! Nu pot descrie, e o combinație ciudată de ceapă și șosete murdare. La gust, e super dulce, însă n-am putut trece peste miros!

durian

Iar despre vânzător..doar cuvinte de laudă! După ce a văzut reacțiile noastre în timp ce gustam fructul, ne-a spus: Nu vă irosiți banii! Nu știu câți ar face asta în locul lui..

Din acel moment, însă, abilitatea mea de a detecta mirosul de durian parcă s-a intensificat. Simțeam de la câțiva metri când se afla vreunul prin preajmă și făceam tot ce-mi stătea în putință să-l ocolesc! Din câte am înțeles, este interzis în mijloacele de transport în comun și chiar în unele hoteluri sau hosteluri, deci nu-i de glumă.

Ce mi se pare interesant la acest fruct, este faptul că oamenii îl percep diferit, unora le place, iar pe alții nu-i deranjează mirosul. Sunt tare norocoși, am înțeles că are multe proprietăți benefice organismului. Din păcate, not for me!

taste-of-durian

 

S-a luat curentul..pe toată însula!

În cele două săptămâini petrecute în vacanță, am poposit o seară pe mini-insula Gili Trawangan, aflată la câteva ore de mers cu fast-boat de Bali. Mi-a plăcut foarte tare atmosfera, care mi-a adus aminte de Vama Veche: libertate, muzică raggae, oameni veseli și multă, multă distracție.

gili-trawangan-fun-night

Totuși, se pare că multitudinea de cluburi care se băteau în boxe și lumini a cam reușit să atingă capacitatea de curent a insulei, așa că..am rămas pe întuneric. Cei mai înstăriți aveau generatoare, distracția a continuat, însă noi la cazare nu am beneficiat de acest lux.

Pe stradă era beznă și cumva părea că aveam fețe de consumatori de..ierburi, am fost întrebați de vreo trei ori dacă dorim. În camera muream de cald fără ventilator, așa că am fost nevoiți să dormim cu ușa deschisă și să sperăm că totul e safe. N-am avut probleme, însă cineva (nu eu), n-a prea avut somn în noaptea aia…

gili-island-accomodation

Și asta nu e tot:  după o noapte aproape nedormită, cel mai frumos e să te trezești la 5 a.m., chemat la rugăciune! Sunt obișnuită cu chemarea muezinului, am vizitat suficiente tări musulmane încât să nu mă deranjeze, însă aici în Gili se pare că au cea mai puternică boxă existentă într-o moschee. Am simțit cum cineva mi-a pus o portavoce la ureche și mă cheamă la rugăciune, cred că niciodată nu m-am trezit din somn atât de speriată!

Cam atât momentan, dar mai am! Totuși, n-aș vrea să mă lungesc prea mult într-un singur articol, așa că pe restul le las pentru săptămâna viitoare.

Facebook Comments

Write A Comment