Gili Islands

Undeva în Indonezia, între  Bali și Lombok, se află  Gili Islands. Sunt atât de mici, încât abia se zăresc pe Google Maps, lângă vecinele sale mai mari. Am aflat de ele când căutam informații despre locurile de vizitat din Bali. Toți spuneau că sunt must see, perfecte pentru cei care vor să se bucure de mare azurie, fără valuri.

Nu m-am documentat prea mult și nici nu știam sigur că vreau să merg, mai ales că nu părea pre ușor de ajuns din Bali. Când eram în Kuala Lumpur, însă, în biblioteca hostelului în care ne-am cazat, am găsit o carte cu 100 destinații de văzut în Asia. Ce era la numărul 1? Gili Islands! Am știut atunci că trebuie să ajung să le văd.

Din Bali, bărcile către Gili pleacă din Padang Bai, însă majoritatea operatorilor oferă și transport de la hotel (pe noi ne-au luat dimineața, la 7.30, din Ubud). Drumul cu fast boat durează aproximativ patru ore, făcând o oprire în Lombok și câte una pe fiecare insulă Gili (sunt trei la număr: Air, Meno și Trawangan). Trebuie să vă înarmați cu multă răbdare, dar asta e ceva musai de căpătat de îndată ce ajungeți în Indonezia. Aici lucrurile se fac în alt ritm, fără stres și grabă.

Drumul din Ubud la Padang Bay a durat vreo oră, apoi am fost poftiți să luăm loc la o masă..că mai durează până sosește barca. Odată ajunsă, ne-am grăbit să prindem un loc pe acoperiș, la aer. Ne-am cumpărat câte o bere rece Bintang și am așteptat să pornim. Chiar dacă drumul până în Gili Trawangan a durat aproximativ patru ore, m-am bucurat de toată experiența: peisaje frumoase pe țărmurile din Bali și Lombok, soare, vânt și sunetul apei.

Am ajuns în Gili pe la ora patru..și a început nebunia. Tot ce știam despre insulița asta era legat de marea frumoasă, însă nu m-am aștepat să găsesc acolo o atmosferă ca de Vama Veche: cluburi, mâncare, terase, oameni veseli și fericire. Aveam doar o noapte de stat, așa că am încercat să profităm de tot ce avea să ne ofere.

După ce am găsit cazarea, Hakuna Matata – o curte cu câteva căsuțe colorate și o grădină drăguță, am plecat să explorăm insula. Am intrat în apă, am privit la cel mai frumos apus savurând un delicios smoothie de banane și ne-am bucurat, din nou, de zâmbetele indonezienilor. Extraordinari oameni!

După lăsarea serii au început peripețiile: insula a rămas în beznă de mai multe ori, multitudinea cluburilor și luminilor depășind probabil capacitatea de curent. Cei mai ”înstăriți” aveau generatoare, dar la Hakuna Matata nu prea era cazul. M-am ”aranjat” pe întuneric, iar apoi am ieșit și am luat la rând toate cluburile a căror muzică mă atrăgea. Erau de toate pentru toți: electronic, raggae, rock, multă bere și distracție peste tot. Toată insula Gili Trawangan se transformase într-o mare petrecere. 

Până la ivirea zorilor curentul nu a repornit pe insulă, așa că am adormit cu ușa deschisă, altfel am fi murit de cald..

În ciuda faptului că turiștii sunt puși pe distracție non-stop, se pare că localnicii sunt foarte religioși. Chemarea la rugăciune s-a auzit atât de tare la cinci dimineața încât am crezut că este cineva la urechea mea cu o portavoce.

Dimineața am luat-o la pas și am explorat plajele cu apă caldă și azurie. Superb! Insula e mică și poate fi înconjurată în câteva ore, pe jos. Nu există deloc mașini, doar biciclete, scutere și..cai. Cam enervante trăsurile care treceau destul de des pe lângă noi.

După câteva ore de prăjit la plajă (aproape am făcut insolație), plimbat și o porție de curry chicken, am luat barca înapoi spre Bali. Marea ne-a oferit din nou peisaje extraordinare…

În concluzie..pentru Gili Islands am mixed feelings. Consider că merită văzute dacă ajungeți până acolo și aveți timp de stat. Nu-mi pare rău că am renunțat la două zile de Bali pentru Gili (din cele șase), dar parcă nu mi s-au părut chiar must see..