Îmi doream de mult să plec singură undeva (solo travel), dar niciodată nu s-a ivit ocazia. Am mai călătorit singură până acum, însă mereu a fost cu un scop, ba de la job, ba pentru a vizita un prieten. Deci nu am fost niciodată de capul meu doar cu scopul de a vizita un loc nou. Asta până în această toamnă, când am petrecut singură patru zile în Bologa şi Florenza.
Cum m-am organizat?
- în primul rând, mi-am luat cazare la hostel, pentru că e mai ieftin (la hotel majoritatea camerelor sunt dube) şi pentru că îmi doream ca măcar seara să fiu înconjurată de oameni. Plus că hostelurile au un alt vibe, iar acolo întâlneşti oameni care călătoresc şi ei singuri. Atât în Bologna, cât şi în Florenza, am luat cameră doar de fete.
- am ales cazare foarte aproape de centrul oraşului, pentru ca seara să nu-mi fie greu sau frică să mă întorc chiar şi mai târziu. Asta se poate cunoaşte cel mai bine la faţa locului, însă contează şi poziţionarea pe hartă şi părerile utilizatorilor.
Ce a fost diferit?
- am făcut fix ce am avut chef să fac. Când îmi era foame, mă opream să mănânc, când oboseam, mă odihneam. Am văzut locurile care îmi făceau plăcere, ba chiar am mers de mai multe ori în acelaşi loc, fără să se supere nimeni. Mi-a plăcut senzaţia aceasta de libertate, faptul că puteam oricând să mă abat de planul principal fără a căuta argumente sau a oferi explicaţii.
- nu am mâncat decât o singură dată la un restaurant, la prânz. În rest, am apelat mai mult la street food sau la food markets, destul de populare în Italia. Într-una din zile am mâncat doar pizza, pentru că aşa am avut chef.
- seara am petrecut destul de mult timp cu oamenii din hostel. În Bologna erau mulţi italieni, mi-ar fi plăcut să ştiu ce făceau acolo, dar din păcate nu prea vorbeau engleză. În schimb, erau tare veseli şi m-au invitat să stau cu ei. Am cunoscut fete din Columbia şi Noua Zeelandă şi ne-am povestit călătoriile.
- nu am ieşit seara. Deşi pe hartă hostelul din Florenza părea destul de aproape de centru, drumul până la el mi s-a părut cam întunecat. Poate era doar din cauza vremii ploioase, dar n-am vrut să risc aşa că m-am întors destul de devreme la cazare, dar asta şi pentru că nu prea mai aveam ce să fac prin oraş singură şi eram super-obosită după o zi întreagă de plimbări.
Cum mi s-a părut?
- sincer, mă aşteptam la ceva mai mult. Se vorbeşte des despre solo travel şi mulţi spun că aşa au reuşit să se cunoască, să se redescopere, să-şi învingă frici. Cu siguranţă toate astea nu se pot întâmpla în patru zile, însă nu am simţit nimic asemănător.
- mi-a plăcut că am făcut fix ce am vrut, după programul meu. M-am trezit când am simţit eu nevoia, am mâncat când mi-era foame.
- cu siguranţă voi mai repeta experienţa şi nu mă va împiedica faptul că „n-am cu cine să merg”. Dar dacă am cu cine, probabil voi prefera aşa.
Câteva sfaturi
- pentru a avea amintiri din vacanţă şi cu voi în ele, altele în afară de selfie-uri, vă recomand să aveţi cu voi un mini trepied, precum acesta sau acesta. Dacă vreţi ceva şi mai profi, vă recomand un astfel de set.
- după cum spuneam, luaţi-vă cazare în zone accesibile, în centru sau aproape de staţiile de metrou sau autobuz. Citiţi review-uri despre unitatea de cazare, ţinând cont de ceea ce scriu cei care au călătorit singuri. Pe Booking este menţionat tipul de călător.
- folosiţi cu încredere opţiunea de meet up a Couchsurfingului. Vă puteţi întâlni cu oameni care locuiesc în localitatea respectivă pentru a afla mai multe despre stilul lor de viaţă, dar şi pentru a avea un partener de discuţie la prânz sau la cafea.
- în acelaşi timp, nu oferiţi prea multe detalii necunoscuţilor şi nu e musai să menţionaţi că sunteţi singure pe acolo (se aplică mai mult fetelor)
- lăsaţi teama la plecare şi bucuraţi-vă de timpul pe care-l petreceţi cu voi! Este tare important!
Voi aţi călătorit singuri? Dacă da, cum vi s-a părut experienţa şi ce sfaturi aveţi de oferit?
Facebook Comments
16 Comments
Pingback: Cazarea la hostel - da sau ba? - Călătorește cu Ira
Pingback: 5 motive sa vizitezi Bologna - Călătorește cu Ira
Pingback: 2016 în bilete de avion și kilometri parcurși - Călătorește cu Ira
Foarte tare, am fost solo dar in grup. Mi-ar place sa merg singura undeva. Nu am niciun stress, bineinteles daca e o tara sigura.
Esti foarte curajoasa! Si mie imi place sa plec de capul meu!
Merci! 😀
Imi aduc aminte ca pe la 18 ani nici nu as fi conceput ideea de a calatori singura dar mi-a trecut, din fericire. 🙂 Am calatorit singura de mai multe ori si mi-a placut ca am facut ce am vrut, cand am vrut, am mers unde m-a taiat capul si nu strica din cand in cand o experienta d-asta.
Clar nici eu atunci n-as fi conceput sa plec undeva singura. Ma bucur ca ai experimentat asta si ca ti-a placut!
Nu am fost pana acum plecata singura si recunosc ca mi-ar fi un pic teama, in special la plecare. Am impresia ca s-ar citi pe fata mea ca sunt solo. La fel ca si in cazul unui monstrulet: ai impresia ca toata lumea se uita la el :)))))
Haha, acum cativa ani am ramas singura o noapte in Praga si cand am iesit seara sa ma plimb prin centru fix asa ma simteam: cum ca toata lumea se uita la mine, stiind ca sunt singura :))
super! am nevoie de asta!pupp
Sper sa ai ocazia curand! :*
Nu am fost plecata singura niciodata. Nu-mi place ideea, desi trebuie sa recunosc ca e ceva interesant totusi…inedit!
De multe ori, urasc sa merg si in mall sau la plimbare singura :))
Haha, eu iubesc sa ma plimb singura prin Bucuresti, sau prin mall. De fapt, cred ca asa imi place cel mai mult sa merg la shopping, singura 😀
Când sunt deprimată aleg să plec singură în călătorii scurte, de câteva zile. Dacă nu ai starea necesară regăsirii și nu știi unde să lucrezi cu tine, e dificil să te redescoperi. Limitele le depășești când alegi o destinație pe care nu ai alege-o niciodată, când îți impui un program chiar și în vacanță.
Oricum, frumoasă vacanța și experiența ta.
Asa este, Bianca! Ai mare dreptate 🙂