Lisabona este unul dintre orașele care m-au fascinat cel mai mult din Europa. Am hotărât să-i dedic mai multe articole, pentru a fi sigură că voi vorbi despre toate locurile frumoase pe care le-am descoperit în capitala Portugaliei. Am scris deja despre Belem și Alfama, două zone importante ale orașului, dar extrem de diferite.

În acest articol vorbim despre centrul orașului, ce cuprinde cartierele Bairro Alto și Baixa, dar și despre Oriente și podul Vasco da Gama. Fiind cazați în zona Rato, la Wallis Sao Bento, am decis ca într-una dintre dimineți să ne începem plimbarea pe jos, pentru a vizita catedrala Estrella cu a sa frumoasă grădină. De acolo urma să luăm din nou faimosul tramvai 28 către centru.

Jardim da Estrella

Jardim da Estrella este un parc despre care nu citisem nimic înainte, așadar întâlnirea cu el a fost o surpriză pentru mine. Mă aștepam la o simplă grădină, pe hartă nu părea să aibă dimensiuni prea mari. Am descoperit, însă, un parc cu o varietate impresionantă de plante exotice. Era frumos îngrijit, cu iarba proaspăt tăiată, iar lacul și foișorul metalic îi ofereau un aer aparte. Însă cel mai mult m-au încântat copacii cu trunchiuri ciudate, care m-au făcut să mă simt ca într-o pădure amazoniană.

La ieșirea din parc se înață frumoasa catedrală Estrella, care și-a deschis gratuit porțile către vizitatori.

După ce le-am vizitat pe ambele, m-am dus în stația de tramvai. 28-ul s-a lăsat așteptat mult și bine. Cam cât a fost necesar pentru a privi, din depărtare cum aterizează nu unul, ci cinci avioane! Cinci avioane și niciun tramvai.

Drumul cu 28 până în centru nu a fost lung, însă nici nu voiam să mergem pe jos, pentru a ne păstra timpul și energia. Aveam în față o zi lungă cu multe obiective de vizitat, multe străduțe de luat la pas.

Rua Augusta

Am oprit cât mai aproape de Rua Augusta și după ce am privit arcul de triumf impunător, am luat-o la pas pentru a o străbate. Este o stradă pietonală, plină de cafenele și terase care te îmbie cu meniuri tradiționale portugheze. Am făcut și puțin shopping de suveniruri și am mâncat un delicios Pastel de Bacalhau, un fel de chifteluță din cartof și cod, umplută cu brânză.

Elevador de Santa Justa

Nu prea știam eu ce este cu acest lift, dar îl tot vedeam marcat pe hărți, indicatoare și suveniruri. Când am ajuns în fața lui, am înțeles de ce era așa special! O adevărată capodoperă arhitecturală, construită în anul 1902, liftul din metal are un aspect foarte intereant, decorat cu tot felul de broderii. Nu este foarte înalt, însă asigură o priveliște asupra orașului, pentru prețul de 5.5 euro. Eu m-am mulțumit doar să-l privesc de jos, văzusem deja Lisabona de la înălțime, din fortăreața castelului Sao Jorge.

Praça Do Comércio

În celălalt capăt al străzii, înspre râul Tejo, imediat după Arcul de Triumf, este Piața Comerțului. Mult mai mare și impunătoare. Pe ea am vizitat-o seara, pe întuneric, dar mi-a plăcut pentru că îmi inspira libertate, iar statuia din centru era frumos luminată. Pe faleza dinspre râu se putea admira întreg peisajul: luminițele vapoarelor, podul din depărtare și casele de pe celălalt mal al apei.

Podul Vasco da Gama

În ultima zi, chiar înainte de a ne îndrepta spre aeroport, am mai făcut o oprire pentru a vedea marele pod Vasco da Gama. Fiind la nici două stații de metrou depărtare de aeroport și oarecum spre periferia orașului, mă așteptam să găsesc acolo o zonă industrială, să văd podul și să plec.

Dar m-am înșelat din nou, iar Lisabona avea să mă surprindă încă o dată prin frumusețea sa! Am coborât la stația de metrou Oriente și imediat ce-am ieșit, m-am simțit ca într-un film SF. Acoperișul stației de metrou și de tren avea un design futurist, metalic. Multe clădiri din sticlă mi-au apărut în fața ochilor și mi-am dat seama că mă aflam într-o zonă de birouri. Însă, spre deosebire de București, aici străzile erau largi, cartierul avea un aspect proaspăt, aerisit.

La nici 10 minute de mers de la metrou am întânit faleza, cu o imagine frumoasă asupra podului pe care nu-l puteam străbate pe tot cu privirea. E atât de lung încât parcă se pierde undeva în zare.

Podul Vasco da Gama este cel mai lung pod din Europa, măsurând 12.3 km. A fost construit în anul 1998 pentru a decongestiona traficul din Lisabona. Singura cale rapidă de acces între nord și sud era până atunci vechiul pod Abril, pentru care era nevoie să treci chiar prin mijlocul orașului.

În această zonă se află și Oceanariul Lisabonei, pe care, din păcate, nu am mai avut timp să-l vizităm. Pentru cei dornici să vadă totul de la înățime, există și o telegondolă care sunt convinsă că oferă imagini spectaculoase asupra podului și orașului.

Metroul din Lisabona

Nu puteam încheia seria articolelor despre Lisabona fără să vă arăt câteva imagini surprinse la metrou. Cu toate că stațiile și metroul sunt destul de anoste, la intrare pereții sunt decorați cu desene care mai de care mai nonconformiste. Am fotografiat doar câteva dintre ele și pentru mine sunt încă o dovadă a faptului că portughezii iubesc street art-ul și culorile.

Lisabona e un oraș al culorilor! Fiecare cartier, fiecare zonă e un amestec diferit de nuanțe ce abia așteaptă să fie descoperite de ochii călătorilor pentru că fiecăruia i se arata altfel: romantic sau boem, vesel sau cosmopolit, tineresc sau pasional… voua cum vi s-a dezvăluit?

Citește și alte articole despre Lisabona:

• Cum să-ți organizezi vacanța la Lisabona
• Cartierul Belem: Pe urmele marilor navigatori
• Alfama, sufletul Portugaliei
• Zona centrală și Podul Vasco da Gama