Una dintre dorintele mele “calatoare” care a inceput sa mi se infiripe in gand inca de cand m-am mutat in Belgia si am inceput sa calatoresc mult singura: sa plec solo undeva, departe! Sa fiu doar eu cu mine, cu fricile si cu dorintele mele. Sa-mi fac traseul fix cum vreau, sa vizitez ce ma atrage mai mult si mai mult si sa vad cum ma descurc de una singura timp de mai multe saptamani intr-un loc nou.
Alegerea destinatiei a fost una destul de usoara, dar nu pentru ca lista de dorinte nu ar fi fost indeajuns de lunga, ci pentru ca, pentru prima mea calatorie solo de durata, nu m-as fi incumetat sa aleg America Latina sau Africa (in tari care se afla in topul wishlistului meu). In plus, stiam ca vreau multa natura, peisaje frumoase, dar si un sentiment de siguranta.
Asadar am decis ca vreau sa merg in Noua Zeelanda! Mi-am setat alarme pe toate aplicatiile cu oferte de zboruri si am asteptat. Nu mult, pentru ca la mai putin de o luna am gasit ceea ce voiam. Air China anunta promotie pe ruta Londra-Auckland, cu escala in Beijing, in luna noiembrie. Nu am stat prea mult pe ganduri, am calculat rapid cea mai buna varianta pret/zile de concediu necesare si am luat biletul  cu 473 euro, dus-intors. Asta se intampla prin martie, asa ca am avut mult timp la dispozitie sa-mi organizez plecarea. Am facut-o si nu prea, pentru ca mereu imi place sa las loc neprevazutului.
Scriu aceste randuri inainte de decolarea spre Beijing, in timp ce savurez un flat white la Nero, in Heathrow Airport. Ma incearca 1000 de ganduri si sper ca tot ceea ce am scris mai sus sa se adevereasca si totul sa iasa bine in final!

Si da, totul a iesit neasteptat de bine pana la final, iar acum pot spune cu mana pe inima ca a fost una dintre cele mai frumoase calatorii de care am avut parte. Noua Zeelanda este o bijuterie de tara si un rai ai calatorilor solo. Mi se pare locul in care oricine s-ar simti bine pentru ca totul este atat de usor, organizat si travel-friendly.

Peisajele

… sunt WOW. Am mers mult prin insula de sud, pe care am strabatut-o in lung si-n lat timp de doua saptamani si va spun sincer ca in lungile drumuri cu autocarul nu mi-am putut desprinde privirea de fereastra autocarului. Coasta nord-estica dezvaluie plaje de pietris negru, colonii de foci chiar pe marginea drumului, iar daca ai noroc, delfini in departare. In nord sunt multe terenuri viticole, iar fiordurile din Picton mi-au aratat Noua Zeelanda asa cum o visam: ape albastre inconjurate de munti verzi! Pe coasta estica, in Abel Tasman am descoperit plaje aurii si paduri tropicale, iar spre sud „Pancake Rocks ” ofera o imagine unica, mai ales cand valurile se lovesc puternic de stancile in straturi. In Franz Josef nu m-am putut bucura de imaginea ghetarului din princina ploilor abundente, insa nu mi-a parut rau, face parte din experienta de calator. Wanaka si Queenstown sunt orasele situate in locatii de vis, langa lacuri cu apa cristalina, inconjurate de munti. Milford Sound, unul dintre cele mai cunoscute fiorduri din lume, isi merita cu prisosinta faima, este impresionant si coplesitor sa te afli in mijlocul lui, intre varfurile inalte dimprejur. Mount Cook si traseele ce se pot face pana la ghetari sunt parca desprinse din povesti. Iar lacul Tekapo are o culoare greu de imaginat, daca nu l-as fi vazut cu ochii mei as fi crezut ca toate pozele in care a fost suprins au aplicate zeci de filtre pentru a obtine cea mai frumoasa si mai puternica culoare albastru-turcoaz pe care am intalnit-o vreodata. In insula de nord nu am vizitat prea multe, insa gheizerele din Rotorua si dealurile verzi din zona Matamata (Hobbiton) imi vor ramane vesnic in minte si-n suflet!

Oamenii

De ce spun ca Noua Zeelanda este locul perfect pentru un calator singur? Pentru ca nu te simti niciodata asa!

Oamenii sunt in mare parte zambitori si dornici sa te ajute, orice discutie incepe cu “hello, how are you?” si de fiecare data cand pari pierdut se gaseste cineva sa te intrebe daca ai nevoie de ajutor. In restaurante am fost mereu intrebata daca e totul ok, daca imi place mancarea. Si nu vorbim de restaurante scumpe, ci de cele mici, locale, gen fast food. Uneori chiar managerul vine sa ia comanda, intrebandu-te de unde esti si ce ai reusit sa vizitezi pana acum in Noua Zeelanda.
Nu sunt deloc o fire comunicativa, insa de fiecare data ei au fost cei care m-au abordat si uneori ne-am lungit la discutii chiar si cate o ora. Erau curiosi sa afle cum mi se pare Noua Zeelanda, ce am vizitat aici si ce mi-a placut cel mai mult, cum e viata in Romania, ce job am in Belgia. Cu o doamna am vorbit mult despre reciclare si grija pentru mediu, mi-a spus ca i se pare ca nu fac suficient pentru natura si am asigurat-o ca aici, in Noua Zeelanda, se fac mult mai multe decat in Europa si a fost tare fericitaa sa auda asta. Unii dintre ei mi-au spus ca au avut colegi romani, un baiat avea in portofel o bancnota de un leu. Insa pentru majoritatea am fost prima romanca intalnita, dar toti stiau ca este in Estul Europei si pareau curiosi sa afle mai multe despre tara mea.

Foarte diferita mi se pare si mentalitatea celorlalti calatori intalniti. Toti sunt deschisi si dornici sa cunoasca alti oameni, sa imparta momente impreuna. Pentru 5 minute sau pentru 5 zile, se leaga prietenii, se schimba impresii. Despre Noua Zeelanda, despre locuri de vizitat, sau despre… acasa. Acasa pentru majoritatea este Europa, caci am intalnit foarte multi turisti din Marea Britanie, Germania, Olanda sau tarile nordice. Atmosfera din hosteluri este total diferita de cea din Europa sau Japonia. In Noua Zeelanda oamenii intra in vorba foarte usor unii cu altii, atat in spatiile comune din hostel, cat si in camere, in autobuz sau in drumetii. Multi sunt plecati de acasa pentru luni de zile si de aici nevoia de deschidere, de  apropiere de ceilalti oameni.

Usurinta de a calatori

Noua Zeelanda are, ca toate tarile, lacunele ei. Insa turismul este la loc de cinste aici, iar calatorului ii este usurat drumul. Autobuze care pleaca la timp, aplicatii up-to-date despre rute, trasee, activitati ce se pot realiza in fiecare loc in parte. Siguranta joaca un rol important si intotdeauna cei care ofereau anumite servicii au insistat la acest punct, de la instructaje facute ca la carte pana la obligativitatea purtarii centurilor de siguranta si a vestelor de salvare. Cafenele, restautante si toatele gratis se gasesc peste tot, chiar si in cele mai remote locuri in care am fost. Traseele montane sunt foarte bine marcate si intretinute, iar animale periculoase nu prea sunt, asa ca drumetiile de una singura prin paduri au devenit o placere chiar si pentru mine, care ma sperii de obicei la primul fosnet.

Turism responsabil

Cred ca cel mai mult mi-a placut la Noua Zeelanda faptul ca face ceea ce eu as numi turism responsabil, incercand pe cat posibil sa-si pastreze comorile oferite de natura. Inca din aeroport orice persoana venita din afara tarii trebuie sa declare daca are mancare in bagaj, daca are cu ea echipament folosit in alte drumetii, care sunt tarile prin care a trecut in ultimele 30 zile. Se incurajeaza peste tot consumul de apa de la robinet si refolosirea sticlelor de plastic. Restaurantele ofera tacamuri de lemn, care le inlocuiesc usor, usor pe cele de plastic. La cafenele, daca vii cu cana proprie, primesti, in general, o reducere de 50 de centi. Nimeni, dar absolut nimeni nu arunca gunoaie prin paduri sau pe strada si peste tot se vorbeste de reciclare.

In concluzie, nu pot decat sa va recomand tuturor  Noua Zeelanda ca destinatie de vacanta. Stiu, e departe tare, iar drumul pana acolo dureaza o vesnicie. Si nici ieftin nu e deloc. Dar chiar si-asa, merita din plin si sunt recunoscatoare ca am reusit sa cunosc acel loc de vis aflat undeva la celalalt capat al lumii!