2019 in kilometri parcursi si bilete de avion

A trecut mult prea mult timp de la ultimul articol publicat pe blog. Asta pentru ca cea de-a doua jumatate a anului 2019 a venit cu noi provocari pentru mine, carora a trebuit sa le dedic tot timpul si energia de care dispun. Un lucru e sigur, insa: nu am renuntat la calatorii! Au fost mai scurte decat de obicei, insa am descoperit locuri care erau de mult pe lista mea de dorinta. In plus, m-am bucurat mai des de orase care-mi sunt tare dragi, precum Amsterdam, Paris sau Bruges. Am pasit in patru tari noi (Iordania, Monaco, Liechtenstein si San Marino), dintre care trei se numara printre cele mai mici din Europa. Am condus mult si am inceput sa iubesc asta – mereu mi-au placut road-trip-urile, dar niciodata nu eram eu la volan.

Am inceput anul in Iordania, despre care v-am povestit putin aici. Este o tara care mi-a placut foarte mult, desertul din Wadi Rum imi va ramane intiparit in suflet pentru totdeauna. Nici frumusetea Petrei sau apa sarata a Marii Moarte nu s-au lasat mai prejos, oferind peisaje si senzatii incredibile. Iar Ammanul mi-a adus aminte de Asia si de adevarata lume Araba, prin haosul si aromele sale.

Pentru februarie si martie  mi-am cam invatat lectia primita in urma cu un an: nu e deloc o perioada travel-friendly in centrul si vestul Europei. Asadar m-am bucurat mai mult de Bruxelles, iar intr-un weekend am dat o fuga pana la mare in Oostende si Blankenberge, pentru a admira Marea Nordului pe timp de iarna.

Indata ce au dat primele raze de soare, insa, am fugit la plimbare. Un  singur weekend in Olanda a venit cu o multime de locuri si momente frumoase:

• Giethoorn, o bijuterie de satuc cu case ca de turta dulce, ale carui strazi sunt, de fapt, canale – fapt pentru care este uneori numit Venetia Nordului;

• campuri de lalele inflorite, pe care le-am cautat conducand cateva ore pe drumuri de tara – inca nu era perioada lor de varf, insa tot am reusit sa gasim cele mai frumoase lalele rosii!;

• Gouda: oraselul devenit celebru datorita branzei pe care o cunoastem cu totii, dar care merita vizitat si  pentru frumusetea sa;

• morile de vand de la Kinderdijk: ce poate fi mai pitoresc si reprezentativ pentru Olanda decat un camp plin cu mori de vant?

Pentru weekendul prelungit de Pastele Catolic nu aveam nimic programat, asa ca am improvizat din scurt: m-am urcat in masina si am plecat spre Paris. Pentru ca Parisul e intotdeauna o idee buna, nu? Insa pana acolo am facut cateva opriri:

• Amiens, care a devenit rapid orasul meu preferat din nordul Frantei. Pe langa plimbarea printre canale si stradute cochete, am vizitat si casa memoriala a unui scriitor tare drag mie: Jules Verne. A fost ca o veritabila calatorie in timp, sau… o calatorie spre Centrul Pamantului…;

• Giverny: vizita la casa si gradinile inflorite ale lui Claude Monet merita din plin drumul pana acolo;

In Paris merg des, dar intotdeauna e ceva nou de vazut sau locuri dragi pe care imi doresc sa le revad. De data aceasta, lista a cuprins: cazare cu vedere la Sacre Coeur, plimbare catre Place de la Republique, vizita la Cimitirul Pere-Lachez, strada Cremieux cu casute colorate si instagramabile, parcul Buttes-Chaumont pe care imi doream sa-l revad.

Pastele Ortodox l-am petrecut in Romania, la bunici. Anul acesta mi-am dat seama cat de important este timpul petrecut cu familia, asa ca am incercat sa-i vizitez cat mai des si sa petrec sarbatorile importante cu ei.

Tot in luna mai am dat o fuga si pana in Amsterdam, unde m-am bucurat de agitatia orasului si de  prieteni. A urmat apoi o noua escapada de o zi in Franta, in care am vizitat orasul Arras – se aseamana mult localitatilor belgiene, insa a fost o zi frumoasa.

Inceputul verii a venit cu o surpriza pentru mine: valea Rhinului. Niciodata nu m-a atras foarte mult Germania, insa de data aceasta mi-am propus sa stau mai mult prin sate si orase mici. Tare bine am facut pentru ca m-am indragostit de aceasta zona si am descoperit o noua fata a Germaniei, parca mai primitoare si mai putin rigida, cu o arhitectura incredibil de frumoasa. Patru zile a durat escapada si am poposit in Trier, Mainz, Wiesbaden, Rudesheim, Castelul Eltz, Podul suspendat Geierley, Koblenz si Bonn. In plus, am dormit intr-unul dintre cele mai simpatice locuri devenite hotel: un tren!

Vara lunga si calduroasa s-a lasat cu multe drumuri la mare sau in natura, in iunie si iulie:

• Am vizitat buncarele de pe plaja la Dunkuerque si am patruns putin in lumea celui de-al Doilea Razboi Mondial prin vizita la buncarul de la Eperleques in Franta

• M-am plimbat pe stradutele orasului parasit Doul din Belgia si m-am relaxat pe plaja din De Brbander, in Olanda

• Am facut o drumetie prin zona Spa si Haute-Fagnes in Belgia

• Am intrat pentru prima data in Marea Nordului, in Belgia, intr-un weekend tare calduros de iulie, la Niewpoort

• In acelasi weekend, tot in cautare de apa si racoare, am ajuns la Lac de l’Eau d’Heure – un loc tare relaxant in care ma voi intoarce cu siguranta
• Am petrecut din nou un weekend in Olanda, vizitand Haga si parcul de distractii Duinrell (parcul acvatic mi-a placut mult!)

• O alta drumetie, de data aceasta in cautare de obiecte de arta, prin zona Chimay a Belgiei

In august, chiar de ziua mea, am avut parte de primul concediu adevarat din acest an, de noua zile! Perioada, insa, nu a fost cea mai potrivita, fiind una dintre cele mai aglomerate din sezon. Am pornit din Milano, vizitand zona lacurilor Como, Maggiore si Lugano, unde imi doream de mult sa ajung si care s-a ridicat la nivelul asteptarilor: peisaje frumoase, orase colorate, mancare buna de tot. Acolo mi-am petrecut si ziua de nastere, cu pizza veritabila si tort de pere gatit de gazda AirBnB.

Ne-am indreptat apoi spre Coasta de Azur, unde m-am bucurat de cateva zile de soare si de… lux: Monaco, Nisa, satucul Eze (unul dintre cele mai frumoase ale Frantei) si Antibes.

De la mare, direct la munte: dupa noua ore pe drum si doua popasuri la Gorges du Verdon si Grenoble, noaptea ne-am petrecut-o la poatele lui Mont Blanc, in Chamonix – pe care tare mult imi doream sa-l vad si pe timp de vara.

Road-trip-ul s-a continuat in Elvetia, tara care de data aceasta m-a facut sa-mi doresc sa locuiesc candva aici. Am vizitat multe orase (Montreux, Berna, Zurich, Lucerne, Inerlaken si Basel), insa in Elvetia cel mai mult ne-a impresionat NATURA: muntii inalti care se zareau de peste tot, inclusiv drumurile pe autostrada oferind peisaje de vis; lacurile de smarald – si nu exagerez deloc cand spun asta, toate lacurile din Elvetia (si sunt multe) au cea mai frumoasa culoare de albastru pe care am vazut-o vreodata (ok, poate doar turcoazul lacului Tekapo din Noua Zeelanda poate concura aici); ghetari; cascade glaciare; campuri verzi si casute rasfirate pe dealuri. Pentru mine nu a fost prima data in Elvetia, insa a fost prima data cand am venit aici cu masina si am strabatut tarisoara asta in lung si-n lat – a fost o experienta aparte!

Din Elvetia am intrat cateva ore sa vizitam si micul Principat Liechtenstein. Cu peisaje similare precum tarile ce-l strajuiesc, nu pot spune ca m-a impresionat in mod special. Castelul din Vaduz este privat si nu se poate vizita, iar orasul situat pe coline pare ca nu pastreaza prea multa istorie. Insa pentru o vizita scurta merita drumul de cativa kilometri de la granita cu Elvetia.

La nici o saptamana de la concediu, pasii mi s-au indreptat din nou spre Paris. V-am spus ca nu pot sta prea mult departe de orasul asta, mi-a intrat in suflet in urma cu 10 ani si nu se lasa plecat. Il pastrez cu drag acolo, cu promisiunea ca voi locui, candva, pe una dintre ale sale strazi boeme. Am petrecut aici un weekend, timp in care am refacut, impreuna cu un prieten, traseul turistic. Mi-a placut, am vizitat Versailles si Catacombele, cu alti ochi decat in urma cu 10 ani cand le vazusem pentru prima data. Am trecut si pe la turnul Eiffel, Champs Elysee, Luvru, Chatelet Les Halles, am vazut-o pe Notre Dame din departare si, bineinteles, am mers la Sacre Coeur. Montmartre este cartierul meu preferat din Paris!

In septembrie aveam nevoie de odihna, asa ca am facut o singura escapada, in Amsterdam si la parcul de distractii Efteling din Olanda, vizitand pe final de zi si oraselul al carui nume cu greu am invatat sa-l pronunt: s’Hertogenbosh. Efteling este, de departe, cel mai frumos parc de distractii in care am pasit – inca de la inceput simti ca intri pe taram de poveste si asa va fi pana la final: castele, zane, zmei si alte personaje de poveste te intampina la fiecare pas. Nu este un loc pentru amatorii de aventura, pentru mine atractiile fiind destul de light, insa isi merita din plin locul in topul listelor pentru atmosfera pe care o creeaza.

Imediat dupa acel weekend, pentru ca stresul pusese stapanire pe mine, am decis sa iau o pauza si am mers intr-un alt loc de poveste: Colibita, din Bistrita! Am petrecut acolo o saptamana linistita, in care am invatat sa am grija de mine, trup si suflet. Nici nu se putea un cadru mai frumos decat acela. Bineinteles, calatoria s-a terminat cu o vizita in Cluj. Il vizitasem pe vremea cand eram copil, insa acum mi-am dat seama de ce multi isi doresc sa locuiasca acolo, m-am simtit extrem de bine in acest oras cu oameni calmi si localuri simpatice.

Inceputul lunii noiembrie m-a prins iar pe drumuri: Italia, pentru a doua oara in acest an. In cinci zile am reusit, printre picaturi de ploaie torentiala dar si raze de soare, sa vad multe dintre locurile la care de mult visam: Pisa, Lucca, Cinque Terre, Parma, Modena, Rimini, San Marino, Urbino si Ferrara. M-au impresionat, evident, cele de la care nu aveam deloc asteptari: Urbino, Lucca si Ferrara.

San Marino a fost tara cu numarul 50 in care am intrat. Sunt constienta ca nu asta conteaza cu adevarat, insa pentru mine a venit ca o confirmare ca daca iti doresti cu adevarat, expresia „follow your dream” nu mai este doar un text motivational din descrierea pozelor de pe Instagram, ci poate deveni un stil de viata.

Tot in noiembrie am revazut, intr-un weekend cu soare, Bruges si Gent, dar am ajuns si in Mons – un oras pe care am tot amanat sa-l descopar. Si care mi-a demonstrat, din nou, cate bijuterii are Belgia de oferit!

Inceputul sezonului pietelor de Craciun m-a prins in cea mai renumita zona pentru aceste atractii: Alsacia! O vizitasem in urma cu doi ani pe timp de vara, cand m-am indragostit de Strasbourg si Colmar, insa era musai sa vin aici pentru luminite si decoruri de sarbatoare. Pe langa cele doua orase, am adaugat traseului si cateva dintre cele mai frumoase sate ale Frantei (Les Plus Beaux Villages de France, cum spune placuta de la intrare in centrul istoric al fiecaruia dintre ele): Riquewihr, Kaiserberg si Eguisheim. Toate trei mi-au intrecut asteptarile cu ale lor case colorate, oameni zambitori si, bineinteles, cu nebunia de culori si lumini din ornamentele de sarbatoare.

In decembrie m-am bucurat mai mult de Bruxelles, unde Piata de Craciun mi s-a parut foarte frumoasa anul acesta. Bineinteles, am dat o fuga si In Bruges, sa-l vad decorat in straie de sarbatoare.

Finalul de an ma gaseste in Romania. Am venit sa-mi petrec timp cu parintii pe care ii vad des (cam o data la o luna-doua, maxim), dar mereu pe fuga, mereu cu grija urmatorului zbor. Asa ca anul acesta mi-am propus sa stau mai mult in Romania, sa ma bucur de ea, de familie si de prieteni. Si, bineinteles, sa-mi fac planuri pentru calatoriile lui 2020 – se poate sa intru in noul an fara planuri? Nu se poate!

Inchei prin a va ura tuturor un an nou plin de calatorii frumoase, peisaje de vis si aventuri care sa va intre direct in inima!