Mount Cook sau Aoraki, dupa denumirea locala, este unul dintre locurile despre care toata lumea vorbeste in Noua Zeelanda si pe care toti vor sa-l vada. Nici nu-i de mirare, avand in vedere ca este imaginea prezentata pe multe carti postale sau ghiduri turistice ale Noii Zeelande: un drum liber, serpuit; un lac albastru; in departare, muntele Cook cu ale sale piscuri inzapezite ce vegheaza asupra unui peisaj de vis.

 

Mount Cook si-a primit numele in semn de omagiu adus capitanului Cook, cel care in expeditiile sale a inconjurat Noua Zeelanda, a descoperit si numit multe dintre zonele de tarm ale insulelor. Totusi, el nu a ajuns niciodata sa exploreze muntele ce-i poarta acum numele.

Am pornit spre Mount Cook din Queenstown, cam somnoroasa dupa ziua petrecuta in Milford Sound si putin obosita dupa intreaga calatorie in care parca nu am avut timp de ragaz. In microbuzul Stray am intalnit-o pe Wendy, o singaporeza care a intrat rapid in vorba cu mine (si cu care urma sa tin legatura chiar la mai bine de un an de la calatorie. cine ar fi crezut?)

Dupa cateva ore pe drum si o oprire pentru a fotografia frumosul lac Pukaki, am ajuns in sfarsit la Aoraki Mount Cook Village, o mica localitate situata la poalele muntilor. De fapt, localitate e poate prea mult spus – este un complex de cateva vile si hoteluri, atent construite pentru a se incadra perfect in peisaj si pentru a nu-ti distrage atentia de la natura ce le inconjoara.

Ne-am cazat si am plecat rapid pentru a avea timp sa finalizam Hooker Valley Trek pana la lasarea intunericului. Sunt o multime de trasee ce pornesc din Mount Cook Village, insa majoritatea l-a ales pe acesta pentru ca se incadra perfect in timpul pe care il aveam la dispozitie. Este un trek de patru ore ce are ca destinatie lacul Hooker, format prin topirea ghetarului Hooker.

Poteca pietruita m-a purtat printre peisaje si simtiri pe cat de diverse, pe atat de frumoase. Am traversat rauri involburate pe poduri metalice ce se clatinau puternic. A fost nor, a plouat si mai apoi a iesit soarele, pentru a ni-l oferi pe Mount Cook in toata splendoarea sa, abia la drumul de intoarcere. Am fost inconjurata de munti verzi, cu arbusti ciudati, dar si de piscuri inalte, albe, dominante. Am avut companion de drum un parau lin, cu apa azurie, de ghetar. Am privit o bucata de gheata in mijlocul lacului Hooker care statea neclitita si nu voia sa se topeasca – amintindu-ne ca ea este acolo stapana, nu noi. Mi-a ras sufletul in mine privind la toata frumusetea ce ma inconjura si imi doream sa raman sa admir ore in sir peisajul acela neatins de mana de om.

Din pacate nu am avut la dispozitie decat o noapte pentru a sta in Mount Cook Village, asa ca a doua zi m-am trezit dis-de-dimineata pentru a-mi petrece primele ore ale zilei pe pajistea din fata hotelului, uitandu-ma in jur cu incantare.

Scriu aceste randuri la mai bine de un an de la calatorie, insa totul imi este atat de viu in minte de parca s-ar fi intamplat ieri. Fiecare varf de munte, fiecare poteca serpuita si fiecare adiere de vant…

Facebook Comments

Write A Comment