Impresii dupa trei ani de Belgia

Iata ca au trecut, aproape pe nesimtite, trei ani de cand am luat decizia de a ma muta in Belgia. Am scris de cateva ori despre acest subiect, viata in Belgia, cu bune si rele. Insa astazi imi doresc sa va povestesc putin despre cum s-a schimbat viata mea in ultimii trei ani, ce am invatat si ce sfaturi as avea pentru voi in cazul in care va ganditi la o astfel de schimbare.

Decizia de a ma muta in Belgia am luat-o rapid, atunci cand s-a ivit posibilitatea unui job aici. Imi doream sa plec, sa vad cum e sa traiesc in afara Romaniei, dar parca niciodata nu m-am gandit la Belgia ca tara ce-mi va deveni casa, inclinam mai mult catre Franta ca alegere. Totusi firma pentru care am aplicat astepta un raspuns rapid, asa ca n-am stat mult pe ganduri si am spus „da”. Am ajuns aici fara prea mari asteptari si avand ideea ca daca nu imi va placea, voi pleca. Nu ma vedeam locuind aici mai mult de un an, poate doi… si iata ca tocmai s-au implinit trei ani de cand tarisoara asta m-a primit cu bratele deschise.

Multi spun ca e nevoie de cel putin sase luni pentru a te obisnui cu un loc si sunt total de acord. Nu pot spune ca primele luni aici au fost usoare, insa nici nu ma pot plange – lucrurile s-au miscat destul de bine si nici nu am avrut vreodata probleme majore. A fost nevoie doar de timp pentru a ma obisnui cu un nou sistem, cu reguli noi, cu o mentalitate a oamenilor putin diferita de a noastra. Timp pentru a gasi o casa care sa-mi placa, prieteni cu care sa pot imparti micile bucurii ale vietii si pentru a ma obisnui cu distanta de a fi mai departe de familia mea.

Asadar, ce s-a schimbat in viata mea de cand m-am mutat in Belgia?

Nu-mi mai pasa de „Ce crede lumea despre mine”

Nu stiu voi cum sunteti, dar eu am crescut sub povara acestei idei: parerea lumii despre mine, in special legata de aspectul fizic si de cel social (nu aveam corpul perfect cum ar fi vrut ceilalti, nu eram o persoana extroverta si mi se reprosa asta mereu, imi coloram prea mult parul sau ascultam prea multa muzica rock).

Unul dintre lucrurile pe care le apreciez de cand traiesc in Belgia este faptul ca nu m-am mai simtit atat de constransa de parerea societatii despre mine. Nu spun ca nu exista, belgienii sunt destul de conservatori din multe puncte de vedere, insa prefera sa-si pastreze parerile pentru ei si nici nu te fac sa te simti inferior daca nu te incadrezi in normele societatii.

In ceea ce priveste rasismul, desi exista, nu este unul sustinut si nici afisat prea mult. Eu in acesti trei ani in care am schimbat deja patru locuri de munca si am avut preponderent colegi belgieni nu am simtit niciodata ca s-a facut o diferentiere intre mine si ei legata de locul meu de origine.

In acelasi timp, consider ca efortul trebuie depus de ambele parti. Si eu, la randul meu, incerc sa ma integrez printre ei. Vorbeam deja franceza cand am venit, iar acum invat olandeza (flamanda). Cunosc tarisoara asta mai bine decat 80% dintre belgieni si am invatat cate ceva si despre istoria si cultura lor. Am incercat sa ma adaptez si sa ma comport ca ei, fara sa ma vait prea mult despre diferente sau sa-mi doresc sa traiesc aici exact la fel cum o faceam in Romania.

Mai putin stres

Nu voi uita niciodata starea de stres si nervozitate pe care o aveam de fiecare data cand trebuia sa merg la posta sa depun un colet sau pe la un birou administrativ pentru niste hartii. Cozile interminabile, privire seci ale functionarilor si problemele care apareau negresit. Ei bine, de toate acestea am uitat complet aici! De obicei dureaza trei minute sa trimit un colet, atunci cand am o problema mi se vorbeste frumos si se incearca rezolvarea ei prin orice mijloc posibil. Iar daca nu e posibil pe moment, mi se ofera o alternativa, un numar de telefon la care sa sun, ceva, orice. Discutiile se termina aproape de fiecare data cu „Merci, bonne journée!” si un zambet, care nu numai ca nu-ti strica dispozitia pe intreaga zi, dar ti-o fac mai frumoasa.

Tot la stres as incadra condusul si traficul. Da, Bruxellesul este un oras aglomerat, da, se sta in trafic. Insa de cand sunt in Belgia nu-mi mai e teama sa ma urc la volan. Nu mai simt ca am nevoie de extra-curaj, extra-atentie si extra-nervi pentru a conduce pana in centru chiar si la ore de varf. E drept ca in toti acesti ani am primit toate amenzile de parcare posibile si ca poate uneori nu erau vizibile/clare si nici nu aveam unde sa fac contestatie, dar per total experienta cu masina aici este una mult mai buna decat in Romania.

Calatoresc mai usor in weekend-uri

O tara noua vine, bineinteles, cu locuri noi de descoperit. De cand sunt in Belgia am calatorit foarte mult in interiorul tarii, dar in acelasi timp am putut vizita si mare parte din Olanda si Franta. Pentru ca e usor, pentru ca in trei ore pot ajunge cu masina in Amsterdam sau in Paris. Pe langa orasele mari am vizitat plaje pustii, edificii de razboi, parcuri de distractii sau parcuri naturale, toate in excursii de o zi sau doua, cu plecare din Bruxelles.

Calitatea vietii

Nu vreau sa spun ca in Bucuresti nu aveam o viata frumoasa, nici pe departe. Insa ceea ce priveste lucrurile exterioare care influenteaza calitatea vietii, aici parca imi e mai bine. Aerul e mai curat, locuiesc la casa cu gradina chiar in mijlocul orasului si am acces mai usor la parcuri (parcuri care sunt mai degraba paduri, cu alei nepavate, lacuri si arbori inalti, fara sute de tonete care vand tot felul de prostioare). Aici pot include si stresul despre care vorbeam mai sus: nu ma mai enervez pentru lucruri marunte, in general oamenii cu care interactionez sunt amabili si nici nu-mi e frica sa ma intorc acasa singura la miez de noapte.

De asemenea, sportul aici este uneori mai ieftin decat in Bucuresti, trebuie doar sa ai vointa: abonament la sala de 20 euro/luna, abonament la bicicletele orasului de 35euro/an, o sedinta la bazin 2-4 euro.

Pe timp de pandemie, pentru ca nu aveam un proiect alocat, am intrat in somaj tehnic. Tot procesul s-a desfasurat usor, online si banii i-am primit mereu la timp fara sa existe nicio complicatie.

Am invatat sa fiu mai organizata

Atat cu finantele, cat si cu lucrurile pe care le detin. Asta clar este un lucru care se poate face oriunde si in orice situatie, insa eu cred ca aveam nevoie de aceasta mutare si de traiul pe cont propriu pentru a deveni mai organizata. Detin mai putine lucuri si de multe ori ma gandesc de doua ori inainte de a cumpara ceva nou.

Am capatat incredere in mine

Asta, din nou, nu tine de Belgia, ci de faptul ca m-am mutat singura intr-o tara in care nu cunosteam pe nimeni. Nu ma aveam decat pe mine si am fost pusa de multe ori in situatii in care in mod normal as fi cedat, m-am fi enervat, as fi plans… stiind ca cineva din familia mea ma va ajuta, probabil. Dar nu, nu avea cine sa ma ajute si nici sa ma asculte vaitandu-ma, asa ca nu-mi ramanea decat sa-mi pastrez calmul si sa gasesc o rezolvare problemei. Am locuit in trei orase, am schimbar de trei ori jobul, am intalnit sute de oameni de zeci de nationalitati. Am invatat cate putin de la fiecare, am ales sa-i accept asa cum sunt si sa decid daca ii vreau sau nu in viata mea. Mi-am ales prieteniile mai cu atentie si in acelasi timp am invatat sa traiesc si singura, sa fiu bine eu cu mine.

Cat mai stau in Belgia?

Atat timp cat imi va placea viata aici, acesta este raspunul pe care il ofer de fiecare data, de cand am venit si pana acum. Inca imi place 🙂

Iar ca sfat de final, daca vreodata v-ati gandit sa locuti in alt loc, eu v-as spune sa nu stati prea mult pe ganduri. Poate ca va va placea, poate ca nu, insa cu siguranta este o experienta din care aveti doar de invatat si care va va ajuta sa cresteti enorm. Asa cum spune si proverbul „Lucrurile pe care le regreti cel mai mult sunt cele pe care nu le-ai facut„. Toti suntem diferiti si experientele pe care le traim sunt diferite, insa eu mereu am considerat ca merita sa incercam de fiecare data – altfel nu vom sti niciodata daca ne place sau nu si vom trai cu regretul de a nu fi facut acel lucru.