Deși toate sfaturile primite au fost să evităm Jakarta, capitala Indoneziei, neavând nimic interesant de văzut acolo, noi nu prea le-am luat în seamă și am decis să alocăm două zile de plimbări prin capitala Indoneziei. Ne-am dorit să descoperim și un loc mai puțin turistic, în care oamenii să nu fie preocupați să se poarte bine cu noi și să ne arate doar părțile frumoase ale locurilor. Am vrut să cunoaștem un oraș de 9 milioane de locuitori, să înțelegem ce înseamnă cu adevărat traficul intens (și am înțeles!) și să-i vedem pe ei cum își desfășoară activitatea de zi cu zi.

jakarta orasul contrastelor

Așa cum am spus în titlu, cel mai mult la acest oraș m-au marcat contrastele. Între locurile extrem de sărace și mall-urile de lux. Între casele de pe marginea unui râu murdar și zgârie-norii pe care abia îi puteam cuprindre cu privirea. Între fructele exotice care se găseau la tot pasul și sucul făcut din praf concentrat pe care îl consumau ei. Între porția de pui care costă 30.000 rupii și cafeaua din mall pentru care plătești 70.000.

Jakarta
Avocado Coffee in mall

Într-adevăr, Jakarta nu este deloc un oraș turistic. Oamenii nu vorbesc foarte bine engleză, monumente istorice nu prea au, iar peste tot pe internet mi-au fost recomandate ca puncte de atracție..mall-urile.

Ce am făcut și cum ne-am simțit în cele două zile petrecute într-un oraș despre care nu găsești mai deloc informații turistice?

Am mâncat street food

Mici dughene amenajate pe marginea drumului care serveau supe, orez, pui prajit sau banane prăjite. Ne-am încumetat să mâncăm câte ceva, deși n-am înțeles prea bine ce urma să cumpărăm. Ne era foame, așa că am mâncat cu poftă, însă mai apoi am conștientizat că toate erau prăjite probabil într-un ulei vechi de câteva zile, în soare. Oh well, n-am pațit nimic!

Jakarta

Ne-am plimbat cu tuk-tuk

Cei de la cazare ne-au recomandat să mergem prin oraș cu autobuzul sau cu taxi Blue Bird. La autobuz nu prea am înțeles care-i ideea cu biletele, trebuia să cumpăram un card..Am renunțat rapid la idee și am luat tuk-tuk-ul, negociat la sânge. Norocul meu a fost că partenerul de drum e expert la așa ceva, altfel eu aș fi plătit triplu, nu-mi place deloc treaba asta cu negociatul. În tuk-tuk a fost drăguț, mai ales când băga vitezi și simțeam că se dezintegrează.

tuk-tuk-ride

 

Jakarta

Ne-am simțit puțin cam..înalți

Imaginați-vă două persoane de 1.75, respectiv 1.90, amestecați într-o mare de oameni a căror înălțime nu prea depășea 1.65. Evident, toate privire erau îndreptate către noi. Să vă mai spun că nici paturile nu erau suficient de..lungi pentru noi?

Am înțeles ce înseamnă cu adevărat picant

Da, indonezienii mănâncă extrem de picant. Și asta o spune o persoană obișnuită cu mâncarea arăbească și care nu credea că există ceva mai picant decât atât. Există. În Bali nu mi-am dat seama de asta, pentru că acolo totul este preparat pe gusturile turiștilor. În Jakarta, însă, nu prea mai e așa. M-am obișnuit ca pe lângă orice conține sos, să comand și o porție de orez la abur, să fiu sigură că pot amesteca cu ceva mâncabil și să nu-mi ia gura foc după prima înghițitură.

Jakarta

Jakarta

Am experimentat un “atac cu bomba”

Un sentiment foarte dur, pe care nu vi-l doresc. Fiind în parcul din fața Palatului Prezidențial Istana Merdeka, am auzit bubuitori ce semănau a bombe veritabile. Evident că m-am panicat, nu-mi dădeam seama ce se întâmplă, iar bombele nu încetau. Apoi am văzut un grup de soldați liniștiți și mai apoi am făcut legătura cu ceea ce aflasem mai devreme de la un ghid, și anume că președintele României era în vizită la palat (nu știa că suntem români și probabil voia să arate cât de ”informat” este – vizita era a unui alt președinte). Deci, soldații au declanșat tunurile pentru a celebra venirea lui la palat, însă loviturile erau foarte puternice și m-au făcut să tresar de fiecare dată, chiar dacă știam că nu se întâmplă nimic grav.

Am descoperit căldura și poluarea

În Jakarta este extrem de cald! Iar eu, pentru a nu ieși și mai mult în evidență, am decis să mă îmbrac cât mai mult..posibil. Îmi place ca atunci când vizitez un loc nou în care oamenii trăiesc după alte reguli decât cele cu care sunt obișnuită, să încerc să le respect. Jakarta este un oraș musulman, așa că am purtat blugi lungi și tricouri (aș fi putut apela la o fusă lungă și largă, dar nu mi se pare mie foarte comodă atunci când am de umblat toată ziua, mă cam încurcă fusta). Mi-a fost extrem de cald, noroc cu aerul condiționat de prin autobuze și mall-uri care mă readuceau la viață din când în când.

jakarta

Iar despre poluare..am fost avertizată din timp. Orașul are 9 milioane de locuitori (ziua se mai adaugă vreo două) și cerul nu e niciodată albastru, ci gri, cu toate că soarele strălucește cu putere. Oamenii poartă măști de protecție respiratorie. După câteva ore de umblat prin oraș, pielea devenea lipicioasă, iar dușul era primul lucru pe care ni-l doream când ajungeam la cazare.

jakarta

Jakarta
Dupa o zi de mers prin Jakarta

Orez. Dimineața, la prânz și seara.

Dacă la hotelurile din Bali aveam posibilitatea de a alege între mic dejun american, continental sau indonezian, în Jakarta am mâncat orez inclusiv ca desert sau la micul dejun. Chiar și KFC-ul servea orez.

Jakarta

Jakarta

Am mers prin cel mai aglomerat trafic

Despre Jakarta scrie peste tot că e extrem de aglomerat și că traficul este infernal. Și așa este, însă asta nu trebuie să ne țină departe de a vizita un loc nou. În plus, în Bali mi s-a părut mai enervant faptul că era aglomerat, tocmai pentru că mi se părea că asta nu se potrivește deloc cu peisajul. În Jakarta, însă, să stai blocat în trafic printre zgărie-nori mi s-a părut ok. Parcă nu avea farmec altfel.

heavy-traffic

 

Noi ne-am urcat într-un autobuz pe care scria ”Gratis”, pentru că citisem că City Bus Tour ar fi gratuit. Ei bine, nu am nimerit chiar în cel care făcea turul turistic, ci într-un autobuz normal pentru care nu trebuia să plătim bilet. După ce am părăsit zona turistică centrală, autobuzul s-a aglomerat instant și am petrecut așa cam două ore, dus-întors. Am avut timp berechet să oberv oamenii: cum erau îmbrăcați, cum își omorau timpul (pe telefon, dormind sau ascultând muzică). Nimeni nu părea să se grăbească și nu erau nervoși că este atât de aglomerat, își așteptau cuminți stația de coborâre.

Am vorbit deseori prin semne

Da, în Jakarta nu mulți știu engleză, nici măcar cea basic. Așa că ne-am descurcat și noi cum am putut, prin limbajul semnelor. A fost fun, mai puțin în drumul spre aeroport, când șoferul a înțeles că ne cam grăbeam și conducea cu 90-100/h, slalom prin mega-aglomerație. În plus, încercarile mele de a-i spune să meargă mai încet au fost complet ignorate.

Prima întâlnire cu șopârla din baie

Yep, aici a avut loc. Deși GuestHouse-ul la care am fost cazați e de nota 20, super curat și frumos aranjat, se pare că nu prea aveau ce să facă șopârlelor care se plimbă nestingherite pe pereți. Dupa cum spuneam, prima întâlnire cu ele am avut-o în..baie. A fost dur, dar a trebuit să accept realitatea și să ne tolerăm reciproc. Spre finalul excursiei ne-am împrietenit.

Și totuși, ce am vizitat în timpul petrecut în Jakarta?

Monas

Este cel mai important monument al lor, aflat în parcul din centrul orașului. De la același ghid am aflat că turnul este, de fapt, un însemn hindus, ce vrea să reprezinte comuniunea bărbatului cu femeia. Parcul este mare, iar intrarea se face printr-un singur colț, de aceea am avut ceva de ocolit pentru a ajunge la monument. Nu m-a impresionat prea mult, așa că am decis că nu avea rost să stăm la coadă pentru a urca în vărf.

Jakarta

Skye Bar

Unul din motivele pentru care nu am urcat în Monas este și faptul că deja văzusem orașul de sus din Skye Bar, aflat la etajul 56 al clăridii de birouri BCA. A fost pentru prima dată când am văzut de sus atâția zgârie-nori, așa că, recunosc, pentru mine a fost un moment memorabil. Mi-a plăcut și atmosfera de acolo, era plin de turiști, iar aerul era puțin mai răcoros decât la nivelul solului. Prețurile mi s-au părut prietenoase, o cafea costa la fel de mult ca una de la mall. Alături se afla și un restaurant, care însă nu oferea o priveliște așa frumoasă, fiind mărginit îndeaproape de o clădire la fel de înaltă.

skye-bar-jakarta

Kota Tua

Sau orașul vechi. Orașul nu poartă de foarte mult timp numele de Jakarta (căpătat în timpul stăpânirii japoneze), ci în trecut se numea Batavia, denumirea oferită de olandezi, a căror colonie a fost până în 1946. Kota Tua este un loc plin de viață, am avut impresia că sunt la festival: vânzători ambulanți, atmosferă super-chill, mâncare și baruri alternative. Am băut aici și un ceai specific batavian(Batavia Sekoteng), una dintre cele mai gustoase băuturi încercate în vacanța în asia. Seara, la plecare, alături de niște clădiri părăsite, niște fantomițe au încercat să ne sperie. Ce-i drept, le-a cam ieșit.

În Kota Tua am ajuns luând din centru City Bus Tour, gratuit (de data asta l-am nimerit pe cel bun!).

JakartaJakarta

Jakarta

Jakarta

Jakarta

Jakarta

Mall-uri

Dacă ajungeți în Jakarta, trebuie să intrați într-un mall! Sunt imense, au câte 6-8 etaje și toate strălucesc. Am văzut magazine super-luxury și chiar același brand de vreo 5 ori într-un singur mall.

jakarta-mall

Thamrin City Mall

Un fel de mall low-cost, care se afla mai prin toate ghidurile turistice. Mie nu mi s-a părut nimic interesant, semăna oarecum cu magazinul Obor, din București. De acolo se pot cumpăra, într-adevăr, haine la prețuri acceptabile, însă și aricolele de îmbrăcăminte și accesoriile erau mult prea kitschoase pentru gustul meu.

Jakarta

Moscheea Istiqlal

Cea mai mare din Jakarta. Nu m-a impresionat cu nimic construcția, în afară de dimensiuni. Totuși, mi-a prins bine scurta ședere acolo, fiind mult mai răcoroasă decât arșița orașului.

Jakarta

Jakarta

Jakarta

Gereja Katedral

Vis a vis de moschee, am zărit o catedrală cu turnuri interesante, catolică. Frumos amplasament, nu? Îmi place când văd că religiile și amplasamentele religioase se află în ”comuniune”.

Jakarta

Cazarea

În nebunia asta de oraș, am avut mare noroc cu o super-cazare și o super-gazdă. Am stat la Bed&Breakfast Tomang, aflat într-un cartier rezidențial, relativ aproape de centru (o oră de mers pe jos < am încercat-o și pe asta în prima zi >sau 15 min cu tuk-tuk). Este o casă foarte curată, echipată cu mobilier nou și unde am beneficiat de toate condițiile necesare (cameră curată, bucătărie și baie comune, dotate cu tot ce trebuie). Micul dejun a fost foarte bogat și gustos în fiecare zi, așa că recomand cu drag acest Bed&Breakfast dacă ajungeți cumva prin Jakarta. Camera a costat 20$ pe noapte.

Jakarta

Jakarta

JakartaJakarta

 

Am înțeles în această scurtă-ședere în Jakarta că experiențele autentice fac cât zece concedii într-un resort de lux. Ca abia atunci când ajungi într-un loc în care turismul nu este principala sursă de venit începi să înțelegi oamenii, să le vezi obiceiurile și stilul de viață. Să-i cunoști pe ei așa cum sunt, nu așa cum vor să arate că sunt.

Vă invit să vizionați și scurtul clip pe care l-am făcut în Jakarta, unde veți înțelege mai bine o parte din lucrurile despre care v-am vorbit în acest articol:

Tu ce alegi să fii, turist sau călător?

 

 

”Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans

Facebook Comments

6 Comments

  1. Pingback: Mancarea in Indonezia si Malaezia - Călătorește cu Ira

  2. Rolandas Na nežinau ir šitie geimeriai turi drauges, bet jei kas turÄ—jo tai manau tikrai nÄ—ra smagu kai tos pusnuogÄ—s mergos trinasi 😐 Manau tokiam renginį tokie dalykai nÄ—ra priimtini, nebent tai bÅ«tų iš anksto pranešta.

  3. Pingback: 2016 în bilete de avion și kilometri parcurși - Călătorește cu Ira

  4. Pingback: Kuala Lumpur - Călătorește cu Ira

  5. Erau mai multe lucru de vazut… Piata de pietre pretioase, piata de pasari (Pasar Burung), Pasar Baru, Fish Market (la 2 Km de Kota Tua, cumpari pestele proapat pescuit si-l pregatesti imediat la restaurant), etc… Iar in Indonesia la tuk-tuk se spune Bajai sau Bajay…

    • Ira Reply

      Sunt convinsa ca erau mai multe de vazut, chiar decoperisem niste muzee interesante intr-un ghid, dar erau foarte departe de centru si ne-am gandit ca nu ne ajunge timpul, mai ales avand in vedere traficul. Multumesc ca le-ai mentionat, sper ca cine ajunge pe articolul meu sa citeasca ceea ce ai scris in comentariu.

Write A Comment