Întreaga Bosnie a fost o surpriză frumoasă pentru mine, însă Sarajevo mi s-a părut de-a dreptul extraordinar. Am descoperit aici un mix de culturi și religii incredibil, o istorie tristă, dar și o revenire impresionantă. Dar să începem cu începutul..

Sarajevo

Am ajuns în Sarajevo pe înserat, iar cazarea am găsit-o ușor, fiind chiar la câteva sute de metri de intrare. Care, culmea, era la doar câteva sute de metri de centrul istoric al orașului. La Hostel Like am descoperit personal amabil și dornic să ne ajute: ”If you need something, ask. You won t get it if you don t ask”. Ne-a felicitat că am ales cea mai bună perioadă pentru a vizita Sarajevo: Festivalul Internațional de Film. Intrebându-l dacă la ora aceea (în jur de 9) mai găseam ceva deschis prin oraș, mai, mai că l-a bufnit râsul. Of course!

În nici 10 minute de mers ne aflam în centrul vechi, partea construită pe vremea Otomanilor. Plin de lume, plin de viață. În Baščaršija, căci așa se numește zona, găsești istorie și toate tipurile de oameni: englezi, francezi, arabi și turci; de la femei îmbrăcate extrem de provocator, până la femei care lăsau să li se vadă doar ochii; creștini, musulmani și evrei; tineri și bătrâni. E locul în care poți să mergi pentru mâncare și pentru obiecte de artă tradițională. Sau pentru o cafea, sau o narghilea savurată privind trecătorii.

Sarajevo

Sarajevo

Puțin mai spre vest, la nici 100m de centrul vechi, am descoperit o cu totul altă lume: cluburi cu muzica la maxim, mese și oameni în plină stradă. Un fel de Centrul Vechi al Bucureștiului, sâmbăta, la ora 23. Cluburile erau pline, alcoolul curgea în pahare, iar oamenii erau puși pe distracție. Drumul lung și oboseala și-au spus cuvântul, așa că noi am părăsit petrecerea și am pornit spre lumea viselor.

Dis-de-dimineață, uitându-mă pe fereastra cu city-view, m-a lovit realitatea. Pe dealul din fața mea am zărit un mare cimitir.

Sarajevo

Auzisem că Sarajevo ar mai purta denumirea de orașul morții, pentru că zecile de cimitire care se întind pe suprafețe mari nu pot rămâne neobservate. Mai ales că orașul este situat pe dealuri, în lungul râului Miljacka. Am mers să vedem cimitirul turcesc, pe el și moscheea de lemn ce-l sălășluia. Uitându-mă pe plăcuțe, am observat că toți muriseră în 1996-1998.

 

Sarajevo

Sarajevo

Sarajevo

Întorcându-ne în centrul vechi, mai exact la fântâna Sebilj, am vrut să beau o cafea și să admir. Oamenii, copiii, porumbeii. Din nou contraste. Din nou oameni din toate colțurile lumii care nu păreau să aibă vreo problemă unii cu alții. Din nou culturi, stiluri  și religii diferite, toate la un loc.

Sarajevo

Sarajevo

Sarajevo

IMG_20160818_165942

moschee-sarajevo

 

Am decis mai apoi că ar fi o idee bună să luăm City Bus Tour. Pleacă în fiecare zi la ora 2 PM din fața bisericii the Nativity of the Theotokos. Costă doar 2,5 euro, iar plimbarea durează 1h30. Mi-a plăcut pentru că am aflat o groază de informații, însă m-au cam dezamăgit geamurile acoperite parțial cu reclame.

Sarajevo

Sarajevo

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Traseul a inclus cele trei zone principale ale orașului, care se pare că au fost ”adăugate” de-a lungul anilor: cea otomană, cea austro-ungară și cea sovietică, fiecare cu particularitățile sale arhitecturale (țin să menționez că cea sovietică e mic copil în comparație cu Bucureștiul, câteva blocuri înalte, însă maxim trei fiind la fel ca design).

Sarajevo

Sarajevo

Sarajevo

Am mai văzut și situl olimpic (în Sarajevo au avut loc Jocurile Olimpice de Iarnă în 1984) și, din nou, multe cimitire. Unele separate pe confesiuni religioase, altele nu. Am aflat că au murit în jur de 11.000 de oameni, că a fost un adevărat masacru. Am mai aflat că musulmanii au păstrat pe perioada comunistă cartea veche și sfântă a evreilor, pentru a nu fi descoperită și distrusă de sovietici.  Mi s-a părut impresionant cum oamenii de religii diferite s-au ajutat, nu s-au omorât.

Sarajevo

Sarajevo

Mi-a plăcut turul și mă bucur că am putut afla câteva informații în plus. Deși mi-ar fi plăcut să rămân să mă mai plimb prin oraș, am decis să dăm o fugă până la Mostar, așa că în Sarajevo am revenit abia după lăsarea întunericului, pentru o porție copioasă de mici bosniaci (pe care nu trebuie să-i ratați, sunt super ieftini și gustoși!). Centrul era la fel de animat ca și în seara precedentă.

mici-bosnia

Mi-a plăcut Sarajevo! Îl recomand tuturor cu drag, a devenit orașul meu preferat din Balcani! 

 

Facebook Comments

Write A Comment