Kuala Lumpur este a doua capitală pe care am vizitat-o în sud-estul Asiei, dupa Jakarta. Știam că aceasta este mult mai turistică și că vom avea mai multe obiective de vizitat, însă a avut suficiente motive să mă surprindă. Deja eram obișnuită cu stilul asiatic și mă așteptam să găsesc și aici nebunia specifică. Nu a fost deloc așa, mi s-a părut ordonată și bine organizată, ba chiar ar fi un loc în care mi-ar plăcea să locuiesc o perioadă.
Drumul și cazarea
Am ajuns în Kuala Lumpur seara, după un scurt zbor Air Asia din Langkawi, insula care mi-a furat inima. Urma să petrecem două zile și jumătate, iar mai apoi să plecăm din nou către Bali.
Din București, se poate ajunge ușor în Kuala Lumpur cu Qatar Airways, printr-o escala la Doha. Dacă aveți noroc și cumpărați bilet în perioada reducerilor, acesta costă în jur de 550 euro.
Ne-am cazat la The Explorers Guesthouse, situat în centru, în cartierul chinezesc, bine cunoscut pentru turiștii de tip backpacker. Am avut o cameră dublă și baie comună, ambele curate, iar baia chiar avea un design interesant. La parterul clădirii există o zonă comună cu canapele, o bibliotecă și două calculatoare puse la dispoziția clienților, iar cei de la recepție erau amabili, însă nu mi s-au părut chiar foarte dornici să ne răspundă la toate întrebările. Camera a costat 20$/noapte, însă a avut un inconvenient pe care l-am trecut cu vederea în momentul rezervării: nu există ferestre, iar asta m-a făcut să mă simt puțin ciudat.
Ce am vizitat
Turnurile Petronas
Sunt simbolul orașului și cele care din 1998 și 2004 au fost cele mai înalte clădiri din lume. Deși le văzusem în zeci de poze și știam la ce să mă aștept, mi s-au părut impresionante, copleșitoare. Nu sunt doar înalte, ci au și o arhitectură dură, parcă desprinsă din filmele SF. Le-am pozat din toate unghiurile și nu-mi mai puteam lua ochii de la ele. Pot fi vizitate, biletul costă în jur de 20$, însă e nevoie să faceți rezervare online cu câteva zile înainte. V-aș recomanda să le vedeți și ziua și seara, eu nu am apucat să merg acolo decât în jurul prânzului, dar după aceea mi-a părut rău că nu le-am admirat și noaptea, când sunt frumos luminate.
Eu nu am urcat în turnuri, însă am intrat în mall-ul de 4 etaje de la baza acestora, care este imens (și extrem de aglomerat în weekend).
KL Tower
Este un turn de comunicații, al 7-lea ca înălțime din lume. Biletele sunt de două feluri: observation deck (în jur de 11$) și sky deck (în jur de 24$). Imediat ce am intrat în clădire am fost preluați de un angajat (îmbrăcat într-o cămașă extrem de colorată) care cumva ne-a făcut să luăm biletul mai scump, până ne-am prins noi cum stă treaba și ce înseamna prețul în ringgits, moneda malaeziană. Mai apoi, aflând care e diferența dintre cele două, chiar i-am mulțumit: observation deck este doar în interior, se poate vedea orașul printr-un geam gros de sticlă, în schimb sky deck-ul este un balcon aflat la un nivel mai înalt de pe care se poate privi orașul ”pe viu”. Varianta sky deck include și etajul observation deck.
A fost frumos, se vede întregul oraș de sus, cumva într-o ceață pe care nu o pot descrie. Să fie de la poluare? De acolo am zărit turnurile Petronas, dar și altă clădiri înalte și impunătoare. Am tras cu ochiul către blocurile de locuințe și piscinele sau grădinile pe care le aveau pe acoperiș sau la diferite niveluri.
Kl Bird Park
Vă spun sincer, acest parc a fost unul dintre motivele pentru care îmi dorisem să ajung în Kuala Lumpur. Înainte cu câteva luni să cumpăr biletul către Bali am văzut o poză la o prietenă pe Facebook în care era înconjurată de mulți papagali frumoși. Am aflat unde o făcuse și mi-am promis că într-o zi voi ajunge acolo. Ei bine, se pare că n-a durat prea mult.
Parcul este un muzeu în aer liber unde poți întâlni tot felul de păsări, una mai frumoasă ca cealaltă: papagali, bufnițe, struți, pelicani, fazani și multe altele, ale căror nume nici nu îl cunosc. Unele umblă libere prin parc, altele, mai periculoase, stau în cuști special amenajate. Cu unele te poți juca, iar pe papagali îi poți hrăni cu semințe. Am prins și show-ul cu papagali inteligenți de la ora prânzului la care ne-am amuzat copios.
Am petrecut jumătate de zi în Bird Park și a fost o experiență extraordinară. Intrarea costă 50 RM (aprox 10$).
Masjid Negara (Moscheea Nouă)
Este o moschee extrem de mare, pe care am întâlnit-o în drumul spre Bird Park. Mi-am dorit să o vizitez, are o formă modernistă, iar dacă nu ar fi fost plăcuța care indică numele, nici nu mi-aș fi imaginat că acolo se află o moschee. La intrare am primit o haină cu care să mă acopăr. Aveau și eșarfe, însă am preferat să o folosesc pe a mea. În moscheea propriu-zisă nu puteam intra, era destinată doar musulmanilor care mergeau la rugăciune, însă am putut să o privesc din exterior. Clădirea e ca un labirint deschis, cu multe coloane și fântâni. Am fost întâmpinată de o domnișoară care mi-a spus că îmi poate răspunde la întrebări legate de islam și mi-a oferit câteva pliante în engleză. Per total a fost o experiență plăcută și vă recomand să-i faceți o vizită dacă ajungeți în capitala Malaeziei.
China Town
Cartierul chinezesc se află printre obiectivele principale de vizitat. Mie mi s-a părut doar o stradă aglomerată, pline cu tarabe cu haine, genți, portofele și suveniruri. Chinezării. Cred că este interesant pentru cei care nu întâlnesc prea des astfel de produse, dar mie nu mi s-a părut nimic wow. Poate doar restaurantele chinezești de pe marginea drumului, unde puteai savura o mâncare autentică. Eu am avut ghinion, mi-am comandat cea mai dubioasă supă, despre care v-am povestit aici.
Temple Hindu și Chinezești
În Kuala Lumpur, chiar în centrul orașului, printre străduțele aglomerate, se găsesc și destul de multe temple hindu sau chinezești. Eu am vizitat două dintre ele și am avut șansa să prind și o ceremonie într-o seară, la un al treilea. Nu am intrat pentru că era plin și nici n-am vrut să-i deranjez pe cei care erau acolo cu un scop (încă nu știu ce sărbătoreau). Templele hindu m-au impresionat prin arhitectură, dar mai mult prin ritualuri. Vă las și un filmuleț să vedeți despre ce e vorba.
Alte lucruri învăţate sau experimentate în Kuala Lumpur
- mi s-a părut un oraș cu o infrastructură extrem de dezvoltată. Liniile de metrou sunt exterioare, amplasate pe piloni, propbabil pentru că nu au putut fi construite unele subterane. Cea mai nouă dintre ele are un design foarte futurist și uneori, la curbe, m-am simțit ca într-un roller-coaster. De la aeroport sunt o groază de opțiuni pentru a ajunge în oraș, eu am decis să iau un autocar care mă lasa foarte aproape de hostel. Există autobuze gratuite, care acoperă o mare parte din zonele importante ale orașului.
- este un oraș cosmopolit, am văzut multe comunități arăbești, chinezești sau indiene, spre deosebire de Jakarta unde majoritatea locuitorilor sunt indonezieni. Nu prea există edificii istorice, însă e interesant de vizitat tocmai pentru a experimenta multitudinea de culturi diferite adunate la un loc
- în majoritatea locurilor se poate plăti cu cardul
- totul mi se pare foarte bine pus la punct, mai ales în zonele destinate turiștilor și nu am avut probleme cu oameni care să nu știe engleză
- orașul este plin de street art extrem de sugestiv
