Kashan este cel de-al doilea oraș vizitat din Iran, dar și cel care m-a făcut să-mi schimb părerea despre această țară. Vă spuneam în articolul despre Teheran că nu mi-a plăcut acolo și că am ales să petrec ultimele două zile într-un alt loc. Aveam două opțiuni: Qom, aflat la 150km de Teheran, sau Kashan, în aceeași direcție, dar la 300km depărtare.

Drumul Teheran – Kashan

După ce am citit rapid pe internet, am ales Kashan pentru că părea mai pitoresc, mai plin de istorie. Așadar dis-de-dimineață ne-am luat la revedere de la Hotel Firouzeh și am plecat spre autogară. Ajunși acolo, nebunie! Fiecare șofer striga direcția în care se îndrepta autobuzul său. L-am găsit pe cel care pronunțase ceva ce pentru noi semăna cu ”Kashan” și ne-a făcut semn să urcăm repede. Voiam să cumpărăm o apă de la magazin și cumva ne-a spus să ne grăbim, dar noi nu prea am înțeles asta. După ce am cumpărat apa a trebuit practic să alergăm după autobuz și să-l prindem din mers.

În autobuz, lux! Scaune largi, de piele, doar câte trei pe rând, nu patru cum ar fi normal. Chiar ne întrebam oare cât o costa? Am aflat câteva minute mai târziu și nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că prețul era echivalentul a 4.5 euro! Pentru un drum de 300 km, în autocar V.I.P. cu mini-gustare inclusă.

Din Teheran se zăresc munții și era aceeași temperatură ca în București. Însă imediat ce părăsești orașul, peisajul se schimbă complet: deșert. Dune de pământ nisipiu ni se întindeau în fața ochilor, iar uimirea și încântarea ni se citea pe chip. Era atât de evident încât un călător aflat pe partea opusă a observat asta și a dat la o parte perdeluța pentru ca noi să putem privi și în acea direcție.

desert-iran

Cazarea în Kashan

Pentru cazare în Kashan vorbisem cu o fată care oferea o cameră în regim AirBnb. Dar pentru că în Iran nu funcționează acest site, ea a publicat anunțul pe un blog. Nu aveam net pe telefon, așa că înțelegerea cu ea era să-i dau un mesaj în momentul în care mă urc în autocar pentru a mă aștepta în autogară. Nu știu cum se face, dar mesajul nu s-a trimis, așa că ne-am trezit în Kashan că nu prea știam în ce direcție să o luăm.

Aveam salvată adresa ei pe telefon, în persană, însă niciun șofer nu voia să meargă în acea direcție. Încă nu am aflat de ce. Însă și de data aceasta colegul de drum (cel cu perdeluța) a venit lângă noi, s-a uitat la adresă și a sunat la numărul de telefon trecut acolo. A vorbit cu Maya, gazda noastră, i-a explicat unde suntem, apoi mi-a oferit telefonul să pot vorbi și eu cu ea în engleză, limbă pe care el nu o stăpânea mai deloc. Maya m-a liniștit și mi-a spus că în 15 minute va veni mama ei să ne ia din autogară.

Am stat cuminți în așteptarea gazdei care ne-a luat cu mașina și ne-a dus într-un cartier de case. Camera noastră era la parter, însă aveam intrare separată față de restul familiei. Avea baie și bucătărie proprie, iar pentru o noapte am plătit 30 de dolari. Am primit și o hartă cu obiectivele ce merită vizitate, dar și cu câteva nume de restaurante.

Historical Houses

Am plecat spre centru, pentru a vizita Historical Houses. Nu prea aveam idee ce sunt, deoarece timpul nostru de documentare despre Kashan a fost de aproximativ… 5 minute. Historical Houses sunt case vechi, construite în jurul secolului 18 și care au păstrat imaginea vieții de atunci. Sunt imense, labirint, cu zeci, poate chiar sute de camere, cu grădini interioare, sculpturi pe pereți și vitralii uimitor de frumoase.

Am vizitat Abbāsi House, Tabātabāei House și Sultan Amir Ahmad Bathhouse, contra sumei de 350 riali (aprox 45 lei).

Abbāsi House

Abbāsi House este ca un labirint, situat pe câteva etaje: camere de vară, camere de iarnă, camere cu cinci pereți, camere reci, pentru păstrarea mâncării, terase și camere de apă. M-a impresionat construcția dură, de piatră, dar și faptul că oriunde mă uitam mai vedeam o ușă, un intrând, o scară care ducea undeva. Cred că ar fi nevoie de ore în șir pentru a pătrunde în fiecare încăpere a casei și chiar mă înteb cum se descurcau ei pe acolo.

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

 

Tabātabāei House

În Tabātabāei House m-am simțit ca Scheherazed care trecea de la nebunia lumii de afară în lumea misterioasă din interior. Imediat ce am pătruns în frumoasa grădină interioară am uitat complet de ceea ce lăsasem înainte să trec poarta. Era liniște, auzeam susurul apei din fântână și m-am pierdut în sclipirile pereților cu oglinzi. M-am simțit ca într-o vrajă, nu voiam să se termine…

 

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

 

Kashan

Kashan

Kashan

Sultan Amir Ahmad Bathhouse

M-am trezit, însă, la realitate, dar numai câteva clipe, pentru că o altă vrajă era pe cale să înceapă. Imediat ce am intrat în prima încăpere de la Bathhouse, domnul de acolo ne-a făcut semn să urcăm pe scară, pe acoperiș. Am prins momentul apusului într-un loc din care puteam privi întreg Kashanul, munții din depărtare și culorile desenate pe cer. Iar pentru ca sentimentul de magie să fie amplificat, de la toate moscheile din oraș a început chemarea la rugăciune. Un moment unic, care cu greu poate fi descris în cuvinte. Sau în fotografii.

Am vizit mai apoi interiorul ”băii”, un loc colorat, plin de fântâni, piscine și locuri de relaxare. I-am admirat fiecare colțișor și am încercat să mi-o imaginez plină de oameni veseli, dornici să se relaxeze.

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

Kashan

Oamenii sunt buni!

În jurul orei 17.25 domnul de la intrare a venit să ne întrebe dacă mai stăm, anunțându-ne că programul se încheiase deja de 25 de minute. Oare cine ar fi stat jumătate de oră peste program doar pentru a lăsa doi străini rătăciți să se bucure de ceea ce aveau ei frumos de arătat? Un om blând, care mai apoi s-a oferit să ne cazeze la el, în cazul în care nu aveam unde să dormim. I-am mulțumit, spunându-i că aveam deja ceva rezervat. Tocmai cumpărase niște pâini specifice în Kashan, subțiri, așa că ne-a dat și nouă una.

M-a surprins, nu m-am așteptat. Mi-am dat seama că oamenii acolo erau dornici să ne cunoască, să ne ajute, să ne ofere ceva, cât de mic.

Bazarul

Se înserase deja, așa că ne-am continuat drumul către bazarul orașului. Am observat că, spre deosebire de Teheran, aici aproape toate femeile purtau chador negru. Un fel de pelerină, dintr-un material subțire, care se poartă în afara casei. Oamenii se uitau la noi destul de insistent, însă citeam în ochii lor curiozitate. Eram doi străini cu hainele colorate într-o mare de veșminte negre.

În bazar nu am găsit nimic interesant, erau mai mult lucruri de care aveau ei nevoie: haine, ustensile de bucătărie, mâncare. Nu am găsit suveniruri sau obiecte destinate turiștilor.

Nu-i ușor să iei cina

Am ieșit din bazar și ne-am mai plimbat pe străzi, în speranța că vom găsi un restaurant sau o cafenea în care să ne petrecem seara, însă, deși eram în centru, nu am întâlnit decât magazine cu obiecte pentru gospodărie. Într-un final am decis să mergem la unul din restaurantele recomandate de gazde, Nayeb.

Am urcat într-o mașină ce părea a fi taxi, însă șoferul nu vorbea deloc engleză și nu prea înțelegea unde doream să mergem. Într-un final și-a dat seama, dar când am ajuns la restaurant părea închis. A ieșit o femeie care ne-a vorbit în iraniană, iar noi am bănuit că ne spunea că restaurantul tocmai se închisese. Ne-am urcat din nou în taxi, însă nu prea știam ce puteam face și unde să mergem. În momentul acela șoferul a coborât și a mers să vorbească cu femeia. S-a întors la noi și ne-a arătat pe ceas ora 8. Era 7. Mai mult prin semne, am înțeles că, de fapt, restaurantul urma să se deschidă abia la 8, iar femeia acceptase să ne primească înăuntru înainte de deschidere.

Cina a fost bună, iar după ce am terminat de mâncat ne-am îndreptat spre cazare. Am mai fi stat puțin în oraș, dar în afară de restaurante nu prea văd unde. Drumul spre cazare a fost amuzat, am nimerit un taximetrist care avea chef de glume, însă nu știa decât două, trei cuvinte în engleză.

Kashan

De ce mi-a plăcut în Iran?

Nu uitați: oamenii sunt buni! Am întâlnit într-o singură zi în Kashan atâția oameni care au vrut să ne ajute, fără să ceară nimic, încât la finalul zilei, când mă pregăteam să adorm, derulam în minte toate cele întâmplate și nu-mi venea să cred. Am fost sceptică de fiecare dată când cineva intra în vorbă cu noi, credeam că vor să ne vândă ceva, să ne ofere un serviciu. Însă nu a fost niciodată cazul! Voiau să ne cunoască, să ne ofere ceva, să ne arate că sunt ospitalieri. Din păcate nu prea vorbesc engleză și a trebuit să ne descurcăm mai mult prin limbajul semnelor, altfel cred că ar fi fost extraordinar să pot comunica mai mult cu ei.

Am adormit fericită, dar nerăbdătoare să văd ce avea să-mi ofere următoarea zi în Iran…

Citește și alte articole despre Iran:

 

Facebook Comments

8 Comments

  1. Pingback: Iran | De ce nu mi-a plăcut în Teheran? - Călătorește cu Ira

  2. Foarte fain, eu sunt dornica sa descopar culturile mai off the map dar le iau pe rand, am multe de descoperit 🙂

    • Ira Reply

      Da, sunt prea multe! Si mie imi place sa descopar locuri mai putin populare 😀

    • Ira Reply

      Da, si eu am fost fascinata cand am ajuns in Qom pentru ca deja citisem intr-o carte despre acest oras.

  3. Pingback: Iran | Deșert, Abyaneh și moscheea din Qom - Călătorește cu Ira

Write A Comment