Mi se pune deseori întrebarea: de ce călătoresc? De ce așa mult? Așa des? Mie nu-mi place acasă? Uneori chiar am stat și m-am întrebat și eu: de ce? De unde dorința aia puternică de a fugi imediat ce începe weekendul, vineri, la ora 18:00? De unde starea aia de euforie când apăs pe ”Pay Now” și rezerv următorul bilet de avion, sau neliniștea pe care o resimt când știu că n-am nimic rezervat pentru următoarele luni?

29d80d83e0710dc1a97b153c3bd7b637

Călătoriile au făcut mereu parte din viața mea, iar pentru asta le mulțumesc încă o dată părinților. Pentru noi concediu nu însemna o săptămână de tolănit pe plajă la mare, făcând fix același lucru în fiecare zi. Pentru noi concediile erau road-trip-uri lungi prin România, cu vechea  Dacie 1310. Vizitam orașe, cetăți, lacuri, chei, munți și biserici. Dormeam la localnici, după ce întrebam din casă în casă dacă au camere libere. Nu aveam Booking.com și nici Google Maps, însă îmi plăcea la nebunie să țin în mână vechea hartă și să studiez traseul. Să recunosc de pe marginea drumului munții despre care învățam la Geografie. Parcă totul prindea contur când vedeam cum arată Lacul Sfânta Ana, nu mai era doar ”singurul lac vulcanic din România”, ci era lacul acela cu apă rece ca gheața și super limpede, în care am avut curajul să fac baie. Lacul lângă care ne-a prins furtuna, chiar în prima noapte în care am cutezat să dormim la cort.

2-qttb-web

Deși eram micuță, vreo 5-6 ani, îmi amintesc fiecare amănunt din drumeția noastră către Lacul glaciar Gâlcescu, din Parâng. E printre singurele amintiri care mi-au rămas vii din perioada aia: știu poteca, brazii semeți, pe alocuri căzuți de bătrânețe, și mai spre vârf jnepenii pitici. Mi-i amintesc chiar și pe oamenii de vârsta a treia care parcă alergau pe munți, în comparație cu noi.

13322214_622718601214522_5457893490306912736_n

Vag îmi aduc aminte hainele și cadourile pe care le primeam când eram mică. Însă drumețiile, focul de tabără de la cabană, frigul din mijlocul verii de la Obârșia Lotrului, brazii înalți și cuplul maghiar care ne-a primit cu atâta ospitalitate la Sighișoara…toate astea îmi sunt atât de vii în minte, de parcă s-au întâmplat ieri.

 

Odată cu mine, au crescut și ai mei. Au prins curaj și am pornit pe drumurile frumos asfaltate din afara țării, de data aceasta la bordul unui Logan care ne-a dus departe: până în Praga și Berlin, până în Italia sau prin toate țările balcanice.

De când am pășit în afara țării am înțeles că nu e cale de întoarcere. Că eu vreau să văd cât mai mult din lumea asta. Am cunoscut locuri și oameni care mi-au întors lumea pe dos. Am realizat că  suntem blocați în atâtea stereotipuri și prejudecăți încât e greu să vedem dincolo de ceea ce ne-a fost ”impus” să știm despre ceilalți. 

13226648_10153634862439067_7315308348988960905_n

Călătoresc pentru a cunoaște oameni și obiceiuri noi, pentru a-mi depăși limite, pentru a afla lucruri despre mine pe care n-aș putea să le descopăr altfel.

În facultate și liceu nu-mi puteam imagina viața fără prieteni, însă am acceptat să plec trei săptămâni prin Europa cu un grup necunoscut. N-a fost ușor, mai ales că nu sunt cea mai sociabilă persoană, însă mi-am dat seama că mă pot descurca foarte bine și singură. A fost o experiență inedită, am dormit în autocar, am făcut duș în benzinării și uneori parcă nu-i mai suportam pe oamenii de lângă mine. Dar în același timp am vizitat jumătate de Europa cu doar 500 de euro, m-am pierdut pe canelele din Amsterdam parfumate cu miros de… ierburi, m-am plimbat cu bicicleta prin Brugges și am băut un Guiness în Londra, la 21 ani fără două zile (n-a fost ușor să obțin asta!), am văzut cum se spală străzile din Berna în fiecare dimineață cu detergent, m-am urcat în Tour Eiffel și am cunoscut tineri nordici la un complex bisericesc din Franța.

Am aflat atunci că viața nu se termină dacă nu ai prietenii lângă tine. Poate vi se pare o prostie, dar sunt multe persoane care se tem de singurătate și trag de prietenii care nu le aduc niciun beneficiu, doar de frica de a nu rămâne fără. Eu eram una dintre ele.

13342917_1170284139670512_2537201596779785887_n

Călătoresc pentru că iubesc sentimentul pe care îl am când sunt pe drum! Fie în mașină, în avion sau pe vapor. Abia aștept să ajung la destinație, să-mi simt inima pulsând și să exclam un mare WOW când văd pentru prima dată Turnul Eiffel, Domul din Milano, Colosseumul sau  Sagrada Familia. Sau doar un simplu apus pe o plajă din Malaezia. Simplu pentru ei, WOW pentru mine.

83a351f903e604aa452ef44198550e55

Călătoresc pentru a scăpa de rutina aia distructivă, care te seacă de puteri și de idei. Pentru mine un weekend în care stau în casă și mă ”relaxez” după o săptămână grea, e un weekend pierdut. Nu mă înțelegeți greșit, nu îi condamn pe cei care fac asta, uneori simt și eu nevoia să-mi încarc bateriile. Însă relaxarea mi-o găsesc prin deconectare, prin epuizarea corpului după ce am mers 20 km pe zi într-un city break sau după ce am mai urcat un munte. Mă relaxez când uit complet de lucrurile care mă înconjoară în fiecare zi și sunt într-un oraș nou pe care vreau să-l descopăr.

264568_601440479874177_438231629_n

Călătoresc pentru a strânge amintiri frumoase alături de oameni dragi. Sincer, nu prea mai știu ce s-a întâmplat de fiecare Crăciun din 2000 până în 2010, dar pot descrie cu exactitate momentele petrecute cu părinții sau cu priteteni buni în vacanțe.

Să vă mai spun că pe noul meu papagal îl cheamă Langkawi? Da, i-am pus nume de insulă papagalului, atât de tare mi-a plăcut acolo!

Voi de ce călătoriți?

Facebook Comments

4 Comments

  1. Corina Cosa Reply

    Eu calatoresc pentru ca imi face placere sa cunosc oameni diferiti, culturi diferite , locuri noi . Imi plac orasele opulente , dar in aceeasi masura imi plac si locurile salbatice, neumblate …peisajele unice , spectaculoase ….imi plac plajele , golfuletele izolate , stradutele inguste ,..Cu schimbarea rutinei ma impac mai greu ..dar ma autoeduc in sensul asta ….pentru ca rutina are partea ei buna ..dar nu in exces !! Sa -ti fie sanatos papagalul cu nume de insula !!! <3

    • Ira Reply

      Mult timp am crezut ca rutina e naspa, e urata. Insa in ultima vreme am inteles ca are si ea rostul ei, ne tine ancorati in lucrurile importante ale vietii. Putem sa scapam de ea in celelalte domenii, sa dam frau liber imaginatiei si dorintelor 😀
      Cam asa sunt si eu, imi plac si orasele, dar uneori simt nevoia sa evadez in natura, in salbaticie!

  2. Angela Tudose Reply

    Foarte frumos! Doamne de câte ori sunt întrebată: de ce călătoresc! O să le dau link spre articolul tău celor nedumeriți! Mult succes Ira!

Write A Comment