Christchurch

Am aterizat in Christchurch seara, la 21.30. Iau autobuzul spre oras, platesc 9NZD soferitei amabile. Orasul pare pustiu, intuneric peste tot, nimic deschis. Am de mers 15 minute pana la hostel si ma incearca multe ganduri, insa imi spun ca e safe aici, nu are ce sa se intample. Mananc doua mandarine, cojile le tin in mana pentru ca nu gasesc niciun cos de gunoi.

Am ajuns, s-au animat putin lucrurile. Imi place hostelul (All Star Inn on Bealey), este curat si modern. Dus si imediat la somn, dimineata la 8 incepe aventura: voi petrece 12 zile cu Stray explorand insula de sud a Noii Zeelande!

M-am trezit la 6, inaintea ceasului, nu mai am somn. Poate inca sunt jet lagged… sau doar curioasa de ceea ce se va intampla!

La 8 fix plecam, in autobuz nu sunt multi oameni. Romeo, ghidul britanic cu origini africane, stabilit de ceva vreme in Noua Zeelanda, imi explica cum sta treaba si cum sa folosesc aplicatia Stray. E un concept interesant de autobuz hop on- hop off, ce strabate toata Noua Zeelanda. Poti cobori oricand pentru a petrece cateva zile intr-un loc, si apoi urca intr-un nou autobuz care va trece pe acolo. Practic e un fel de tur, cu ghid, dar in care colegii de drum sunt mereu altii. Fiecare dupa program si dupa preferinte.

Momentan stau singura, cu gandurile mele, admir peisajul care incepe sa devina din ce in ce mai frumos. Alaturi de Romeo mai sunt doi soferi-ghizi. Wings, un baiat tanar, cu par lung si blond, originar din Namibia. Si Peaches, o irlandeza simpatica care a venit pentru un an in Noua Zeelanda, cu working holiday visa.

Dupa aproximativ doua ore de mers, oprim la o cafenea, pentru mic dejun. Stau la masa cu cateva fete si bineinteles aflam fiecare de unde e, unde a fost si unde merge: „6 luni in Australia, una in Noua Zeelanda, apoi urmeaza Bali si… nu se stie”; „6 luni in Noua Zeelanda, apoi plec acasa”; „inca doua luni in Noua Zeelanda, apoi Malaezia”. Fiecare cu planurile ei. Nu e important sa ne spunem numele, oricum il vom uita peste cateva zile sau poate… ore. Impartim cu ceilalti doar momentul prezent, apoi gata. Aici si acum.

Mergem mai departe, ajungem la ocean. Lui Romeo ii scapa un mare “yey, the ocean”! E un ghid simpatic, imi place ca desi nu pare, chiar e super organizat. Si pune muzica buna, mi-a mers la suflet, impreuna cu peisajele care mi se perindau in fata ochilor.

Ajungem aproape de tarm, aflam despre cutremurul care a lovit zona in urma cu doi ani si despre solitaritatea neo -zeelandezilor. Ma uit pe geam si vad… o foca! O FOCA! Wow! Da, sunt colonii de foci aici, ne spune Romeo. Unii nu par impresionati, altora li se pare ca au zarit si pinguini. Romeo ne linisteste, nu sunt pinguini.

Kaikoura

Suntem in Kaikoura, localitatea in care urmeaza sa petrecem o noapte. Insa inainte sa mergem la cazare ne oprim pentru… Whale Watching, activitatea la care m-am inscris. Din pacate, aflam ca nu sunt balene astazi, si excursia pe mare s-a anulat. Imi pare rau, era poate o ocazie unica in viata, dar… fara regrete.

Aleg sa merg in schimb la pescuit de crabi, pe mare, impreuna cu alti cinci colegi de drum.

Pe o barca micuta, echipati cu vestele de salvare, pornim. Marea e foarte agitata si trebuie sa ma tin bine de orice pot, sa nu cad. Aflam ca in curand va incepe furtuna. Ne lovim de un val, am crezut ca pana aici ne-a fost si ne vom rasturna! Adrenalina. Nam, canadianul cu origini vietnameze sta chiar pe marginea barcii si acum e ud fleasca. Pare ca se simte bine. Incercam sa pescuim, insa nu prindem nimic. Suntem asigurati ca au deja multi crabi acasa, asa ca avem ce gati pentru cina ce urmeaza. Unuia dintre noi i se face rau asa ca suntem nevoiti sa ne intoarcem la tarm.

 

Avem doua ore libere pana la cina pentru a ne plimba si explora putin zona, asa ca plec impreuna cu Nam spre locul in care am vazut foci din autocar, sa le pozam. Dam de una chiar pe podet, in mijlocului drumului. Dormea si ea linistita in mijlocul drumului.

Vreau sa urc pe deal, sa fac poze de sus, insa partenerul de drum ma abandoneaza, dar ma alatur unui grup de doua fete, una din Belgia si una din UK. Cea din UK nu-mi place, are o atitudine putin sfidatoare, de parca le stie si le-a vazut pe toate prin Noua Zeelanda. E ok, nu trebuie sa ne imprietenim cu toata lumea.

Peisajele sunt frumoase, iar de sus vedem o colonie de foci. MINUNAT.

Pornim spre casa pescarului, pentru cina si vinul promis. Un tip mic de statura, neo zeelandez, despre care ulterior am aflat ca se ocupa de marketing pentru activitatea de pescuit a turistilor, ne arata cum se prepara crabii. Vinul alb curge in pahare, fara oprire. E bun. Discutii se infiripa intre noi, din nou de unde esti, ce faci, ce te aduce pe aici. Ma inteleg bine cu neo zeelandezul, este surprins si imi spune ca sunt prima romanca pe care a intalnit-o (voi mai auzi asta de muuulte ori pe durata vacantei). Nu poarta incaltari, ci e in sosete si in niste blugi prea lungi pentru inaltimea lui, care atarna pe jos. Crabul este delicios, il mancam cu mana, direct din cochilie. Cu unt si usturoi.

Dupa alte cateva pahare de vin, ne luam la revedere de la gazde si mergem sa ne intalnim cu restul grupului, la fish and chips. Din nou povesti.

Seara se termina la cazare, cu bere sau vin, dupa preferinte. Grupului nostru i se alatura alti doi turisti cazati acolo, un francez si un neo zeelandez. Ascultam muzica si vorbim, fiecare despre viata lui. Stim cu totii ca maine nu ne vom revedea, asa ca… aici si acum.

Seara se incheie pe la 1, avem cu totii planuri a doua zi. Fiecare pe ale sale.

Despre Kaikoura

Kaikoura este o mica localitate situata in nord-estul insulei de sud a Noii Zeelande, la malul marii. Avand in vedere cat de mult se vorbeste despre ea, ma asteptam sa fie macar cat un mic orasel european, insa, de fapt, e un fel de sat. Este recunoscuta pentru numeroasele activitati ce se pot face aici, toate avand legatura cu explorarea vietii marine: whale watching, swimming with the dolphins, cray fish fishing, vazut foci, drumetii, mancat mult peste si zboruri cu avionul deasupra tarmului.

Peisajele sunt interesante, o combinatie frumoasa intre plaje cu pietricele gri, tarm abrupt si munti cu varfuri inzapezite in departare.

Ceea ce am invatat in Noua Zeelanda este ca nu trebuie sa-ti faci planuri prea mari sau prea stricte in ceea ce priveste activitatile. Pentru ca totul tine de NATURA, pe care nu o putem controla. Si nici nu vrem. Initial m-am propus ca in dupa-amiaza in care am sosit in Kaikoura sa merg in larg sa vad balene. Din pacate plecarea s-a anulat pentru ca… nu erau balene. Cei care s-au inscris pentru „swimming with dolphins”, care are loc la 5 dimineata, nu au fost nici ei mai norocosi pentru ca…nu erau delfini. Si e perfect normal, nici balenele, nici delfinii nu vor fi acolo doar pentru ca avem noi doar o zi de stat in Kaikoura. O parte dintre persoanele din grup au decis sa-si prelungeasca sederea, pentru a-si incerca norocul in zilele urmatoare.

Ce am mai invatat in aceasta excursie este ca in Noua Zeelanda gasesti intotdeauna ceva de facut (poate mai putin atunci cand ploua torential, dar e ok si asta). Asadar am ales sa particip la pescuit de cray fish, activitate care s-a lasat cu multe discutii, zambete si, in special, amintiri frumoase. Am baut vin bun neo-zeelandez, am mancat crabi deliciosi si am cunoscut oameni de peste tot.

Cazare:  Dusky Lodge, un hostel care arata mai mult ca o casa, toate camerele avand iesire spre un living comun. Atmosfera mi s-a parut foarte familiala. 32NZD/Noapte

Preturi activitati:

• Whale Watching: from 135 NZD
• Dolphin Swimming: from 175 NZD
• Dophin Watching: from 90 NZD
• Wing Over Whales (zbor pentru a vedea balenele): from 180 NZD
• Zbor cu elicopterul: from 245 NZD
• Drumetii & Vizitat colonia de foci: gratis

Citeste si…

• CALATORIE IN NOUA ZEELANDA – BACKPACKER STYLE: ORGANIZARE, TRASEU, COSTURI
• SINGURA IN NOUA ZEELANDA
• [JURNAL DE NOUA ZEELANDA] – AUCKLAND